Am citit undeva o opinie,cred ca era a unui laic, care surprindea esenta situatiei si care suna cam asa: ,,Sfantul Ioan Gura de Aur, in scrierile sale, ne indeamna pe toti sa ne rugam mai intai pentru aproapele nostru, si apoi pentru noi. Când iubeşti pe cineva nu-l laşi în afară de tine, ci îl cuprinzi în tine, îl aduci în tine. Ce ii ceri Domnului pentru tine, ii ceri si pentru el. Numai atunci îl iubeşti cu adevarat, când îl ai în suflet nu doar la rugaciune, ci in orice clipa a vietii. Dacă nu-l ai în suflet, nu-l iubeşti.".

In cel mai teribil moment al lumii,la Judecata,se va vedea,in totalitate si in lumina,intreaga falsitate,rautate,ipocrizie din fapta, gandul sau din intentia din spatele faptei fariseice ale fiecaruia dintre noi.Intregul esafodaj al imposturii, al compromisului, al trairii moarte, a judecarii altuia fara sa te judeci pe tine, toate,dar absolut toate ticalosiile vor iesi in fata noastra,ca sa ne vedem asa cum am fost,nu ne place sa credem. Undeva parca se spunea,nu mai stiu unde,ca la Judecata fiecare suflet va arata pe el efectul faptelor sale.Este cuntremurator asa ceva, ne vom ingrozi de noi, cei care credem ca traim un fel de tinerete fara batrinete si viata fara de moarte.Si asta pentru ca facand parte din lume,cu trup si suflet,fiind patimasi si deloc duhovnicesti,suntem interesati doar de ea,de tumultul lumii,de zbaterea ei fara de sfarsit, uitand ca,,toate-s vechi si noua toate". Dar, asa cum spunea Sfantul Ioan Botezatorul: ,,Acum securea stă la rădăcina pomilor; deci orice pom care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc.".