Cutremurător! Eu unul mă simt foarte foarte mic acum. Mă simt un nerușinat. Un nerecunocător. Cu ce-i mulțumesc eu Domnului, că pot să merg? Cu nimic. Ba încă mai Îl și mâhnesc cu purtarea-mi plină de răutate, de mândrie, de lene, ca și când totul mi se cuvine.
Uitați-vă oameni buni ce privire are acest fericit de Dumnezeu! Mă înfior și văd că totuși se poate! Se poate să ai și așa credință. Cum poate acest om ca și mine, să rabde cu seninătate necazul său! Slavă Maicii Domnului că am apucat să văd aceste postări! Mulțumesc alinutza109!
__________________
"A fost întrebat avva Ammona ce este calea cea strâmtă și îngustă, și a zis: calea strâmtă și îngustă înseamnă a-ți struni gândurile, și a-ți nimici voia ta, de dragul lui Dumnezeu. Asta înseamnă „iată noi am lăsat toate și ți-am urmat Ție“ (Matei, XIX, 27.)." (Despre avva Ammona, Patericul Egiptean)
|