DE CE NU SUNTEM FERICITI?
Într-un mic orășel trăia o femeie cu cei doi feciori ai ei. Unul dintre feciori era negustor de umbrele iar celălalt își câștiga existența vânzând sandale.
Această femeie era mai mereu tristă. Văzând‑o mereu în această stare de tristețe, un om a întrebat‑o:
- Ce te supără femeie? Ce necaz îți chinuie sufletul?
Femeia îi răspunse:
- Vezi dumneata, acum plouă. Unul din feciorii mei trăiește din vânzarea de sandale. Din cauza vremii afacerea lui are de suferit. Cum să nu fiu necăjită?
Peste câteva zile soarele își făcu simțită prezența în micul orășel dar mai puțin în inima femeii căci ea tot tristă și abătută era. Nedumerit acum, omul o întrebă din nou:
- Acum e soare, nu asta așteptai? Feciorul tău are acum o afacere prosperă vânzând sandale, de ce ești în continuare supărată?
Femeia îi răspunse:
- Ooo, vezi dumneata, celălalt fecior al meu vinde umbrele. Cine cumpără umbrele pe vremea asta însorită? Înțelegi acum de ce sunt tristă?
- Sunt și mai nedumerit acum, răspunse omul. Din câte mi‑ai vorbit despre feciorii tăi, eu înțeleg că tu ar trebui să fii mereu o mamă fericită. Când plouă, feciorul tău care vinde umbrele prosperă iar când e soare celălalt fecior al tău vinde sandale.”
„În timp ce înțeleptul este fericit și în iad, prostul suferă și în rai.”
|