Buna ziua
imprezionanta postarea dumneavoastra, doamna Elena. Mi se deruleaza in gand o discutie purtata cu o amica, Tamara - din Bucuresti, acum cateva zile, si ma intreb daca nu cumva bucata aceea de cozonac imbibata cu lacrimi este chiar de dorit.. Imi spunea Tamara ca uraste Craciunul, dupa ce a reactionat destul de urat, auzindu-ma pe mine murmurand un colind. Mi-am iesit un pic din fire si am ridicat tonul, intreband-o cum poate afirma o asa mare aberatie. Raspunsul ei a fost unul cat se poate de simplu formulat, dar a emanat o tristete ce parea ca un zgomot de-o amplitudine care si acum imi zornaie creierii : “pentru ca nu mai pot sa-l simt..cel putin nu in Bucuresti”. N-am fost in stare sa-i raspund, pana ce o alta amica ce asista la discutie a intrebat : “dar oare cine mai stie ca se naste Hristos ?”..mi-am revenit si eu apoi, spunandu-i Tamarei ca in zona de unde provin eu, oamenii nu au uitat sa mearga la biserica de Craciun macar si am asigurat-o ca in felul acesta poate redobandi linistea in perioada asta minunata. Tamara nu este un caz singular, din nefericire.. Tocmai de asta, gandindu-ma la acea lacrima de razvratire Tamarei [si a altor milioane de romani] ,ma intreb daca nu cumva ar trebui sa tanjim dupa lacrima de DOR a celui din strainatate. poate ma insel..
Numai bine, Ioana
__________________
Sfinte Ioane proorocule, dulceata lumii, frumusetea cerului cea impatrit luminata, primind aceasta rugaciune de acum, izbaveste pe toti din toate nevoile, si-i scoate din chinul cel ce va sa fie pe cei ce te lauda cu credinta, cantand lui Dumnezeu : Aliluia !
|