[cristiboss56]

În prealabil postat de RaduIoan

Scrisă - aprilie 2000

Libertatea umană, imagine a libertăţii lui Dumnezeu. Valoarea morală a libertăţii astăzi.


Libertatea este un atribut moral al lui Dumnezeu, semnificând la nivelul Acestuia independenţa totală (absolută) de orice altceva ce nu este el, de lume, de ... creaţie.
Astăzi libertatea umană se vrea a fi respectată prin intermediul Constituţiei care stipulează drepturile şi libertăţile cetăţeneşti. Libertatea constituţională este o libertate garantată într-un cadru social- (naţional) căruia îi aparţine individul. Pe lângă această libertate mai există şi o libertate de acţiune a individului atât în exterior cât şi în interior care nu este reglementată de nici o lege scrisă, ci doar uneori de legile nescrise ale comportamentului faţă de semeni şi sine. Proasta înţelegere a acestei libertăţi poate duce la căderea spirituală a individului, şi pentru a-şi păstra o libertate reală individul trebuie să adere la o comunitate spirituală (religioasă). Religia creştină concepe libertatea morală a individuului în "limitele" poruncilor bisericeşti şi adevărurilor, poruncilor din Sfânta Scriptură. Respectând aceste porunci individul se împărtăşeşte din libertatea adevărată ce-o cunoaşte Dumnezeu.

Astăzi se pune practic mai mult accent pe libertatea social-culturală, decât pe cea moral-spirituală, deoarece aceasta din urmă nu poate fi asigurată decât prin voinţa persoanei datorită complexităţii relaţiilor implicate în stabilirea acestui "echilibru" care să le ofere o reală libertate. Încălcând acele reguli care oferă un echilibru (un cadru echilibrat) în care poate exista libertatea - individul îşi încalcă propria libertate, prin necunoaşterea sau lipsa de dorinţă de a accepta şi a înţelege intercondiţionarea dintre libertate şi existenţa unui cadru prin care aceasta să se poată manifesta.

La nivel juridic, în construcţia sistemelor juridice ideale s-a avut întotdeauna în vedere faptul că mărind libertatea unui individ se pot diminua drepturile sau libertăţile celorlalţi indivizi şi de aceea s-a căutat o balansare între libertatea personală şi libertatea ce-o oferă cadrul social ca redirecţionare a libertăţii celorlalţi indivizi componenţi.

Scopul existenţei unei libertăţi spirituale, a unei libertăţi de decizie a omului este ca acesta să poată evolua spre "mântuirea spirituală" (scopul suprem al majorităţii religiilor). În această accepţie "mântuirea" şi libertatea se intercondiţionează.

Astăzi se conturează şi existenţa unei libertăţi psihice sau psiho-sociale care determină acţiunile şi gândurile individuului, pe baza fondului inconştient pe care individul şi-l construieşte prin orientarea personalităţii sale.

Concluzia : o imbalmaşeala de presupuse concluzii , fara fundament. O simpla ratacire ! . . .