Citat:
Īn prealabil postat de Parascheva16
Parintele Iustin Parvu a marturisit mereu. Eu nu prea cred ca dupa ani de chinuri in temnitele comuniste si marturisire cu curaj, Parintele se temea sa marturiseasca. Toti cei care au fost prin acele chinuri in comunism au fost curajosi, si cine a supravietuit acei ani, a ramas la fel de curajos. Stiu ca Dumnezeu este cu ei. Credinta ortodoxa se marturiseste cel mai bine prin fapte, nu prin vorbe, iar Parintele Iustin asta a facut.
|
Nu mi-am propus decat sa arat ca toata slava, cinstea si inchinaciunea i se cuvine lui Dumnezeu, singurul fara de pacat, singurul Care ne iarta pe toti.
E usor sa vorbim despre eroism din afara. Insa in viata avem si suisuri si coborasuri si ispite mari si mici, momente de ezitare, momente de frica. Insusi Mantuitorul, in Gradina Ghetzimani, se ruga, daca este cu putinta sa I se ,,paharul acesta''.
Nu putem spune despre niciun om ca este intotdeauna biruitor in ispite. Dumnezeu ne mai lasa sa si cadem, ca sa ne smerim si sa ne ridicam intariti, daca ne pocaim.
De aceea, si pentru parintele Iustin e intelept sa se faca slujbele de pomenire necesare, nu sa tabaram pe el sa ne ajute de dincolo. La mormantul Sfintei Xenia din Petersburg, cei care voiau sa fie ajutati ii faceau in primul rand un parastas. Nu stiu daca se mai pastreaza si acum aceasta randuiala acolo.