[ignatiu]

Atunci cand Jandarmeria Romana este trimisa de statul roman intr-un sat sa pazeasca fiecare casa, sa legitimeze si sa perchezitioneze fiecare satean atunci cand iese pe strada, sa ia cu asalt carciuma locala arestand pe toata lumea dinauntru, sau cand este indemnata de autoritati sa “exercite forta” batand pana la spitalizare, cu o totala lipsa de umanitate laolalta copii de 14 ani sau batrani pensionari, ne putem pune intrebarea, legitima, daca nu cumva asistam la un experiment.

In istoria noastra au mai fost experimente, nu am fost lipsiti de ele. Unul dintre ele a fost celebrul “fenomen Pitesti”, care s-a derulat ca un experiment dezumanizant si care, dupa succesul reportat initial, a fost extins si in alte inchisori si lagare de tortura din Romania condusa de bolsevici. In urma acelui experiment au ramas mii de oameni torturati, schiloditi, dezumanizati si depersonalizati. Unii dintre ei au devenit marturisitori si martiri, dar niciunul nu a scapat de chinul inimaginabil pe care unii “romani” li l-au produs tocmai pentru vina de a fi adevarati romani si crestini.

Aceeasi vina este purtata si astazi, de niste tarani din Moldova si de cativa – cati s-au incumetat – alti romani care li s-au alaturat in protestul lor. Vina lor capitala, pentru care ei sunt astazi pedepsiti experimental intr-un mod abuziv si de neconceput intr-o “democratie”, este aceeasi ca si a celor ce au suferit in temnitele comuniste. Nu vor sa se dea din calea tavalugului celor fara neam si fara credinta, celor pentru care aproapele nu exista, celor din inima carora a pierit orice urma de virtute si de moralitate, pentru care oamenii sunt doar cifre si sunt importanti doar daca existenta lor aduce profit.

Tortionarii, ca si in cazul fenomenului Pitesti, sunt in aparenta “fratii” celor asupriti. In aparenta, suntem in aceeasi celula. In realitate, jandarmii, ascunzandu-se ca niste lasi in spatele lozincii antihristice “ordinele se executa, nu se discuta”, nu sunt fratii nostri, si in toiul noptii istoriei, din senin, se transforma din co-patimitori in chinuitori, in bestii fara mila dispuse sa uite si sa treaca peste orice norma morala sau legala. In fata lor, ei nu mai vad mame, bunici, nepoti, fii sau fiice, ci doar dusmani sau, mai bine zis, “banditi”, “dusmani de clasa” care stau impotriva noii clase “muncitoresti”, corporatiste, care vrea sa le aduca lumina, de aceasta data din apus.

Au uitat tot ce au jurat. Te poti intreba daca nu cumva sunt drogati inainte de a fi trimisi “in misiune”. Altfel nu poti intelege rational cum e posibil ca jandarmul sa uite ca a jurat “sa isi apere tara chiar cu pretul vietii”. Pare ca desi a jurat asa, el interpreteaza invers: “sa isi apere viata chiar cu pretul tarii”.

Cum vorbeam insa intr-un articol anterior, miza suntem noi, constiinta noastra, docilitatea noastra, supunerea noastra neconditionata si totala in fata noului totalitarism mondial, acela corporatist. Este un experiment, iar succesul sau va duce cu siguranta la imprastierea lui in restul tarii. Din pacate, e vremea intunericului, caci credinta si rugaciunea adevarata au pierit din sufletele noastre si Dumnezeu, desi nu ne paraseste – sau tocmai pentru ca nu ne paraseste – ne lasa sa patimim aceste chinuri si nedreptati. Si va fi si mai rau, odata ce experimentul se va generaliza.

Desi nu putem tacea si nu putem sta nepasatori la agresiunea asupra vietii si mostenirii copiiilor nostri, nu vom sta impotriva celui rau. Vom intoarce si obrazul celalalt. Ne vor otravi apele, ne vor distruge bisericile, ne vor distruge vietile, ne vor alunga de pe pamanturile noastre, ne vor scoate din case si nu ne vor lasa nici strada. Vor voi sa ne ia haina, si le vom da si camasa, astfel incat nimic material sa nu ne mai opreasca pe pamant.

Nu ne vor putea lua constiintele, nu ne vor putea inchide gura care trebuie sa marturiseasca, nu ne vor putea opri de la inchinarea “in duh si in adevar”. Aceasta este cea mai importanta invatatura pe care ne-o transmit patimitorii experimentului de la Pitesti si pe care trebuie sa ne-o asumam dupa generalizarea experimentului Pungesti, si anume ca adevarata biruinta impotriva tiraniei, adevarata libertate, rezida nu in revolta impotriva, ci in asumarea starii de rastignire, in gasirea sensului suferintei, in regasirea noastra in Hristos Cel Rastignit intru Care este biruinta Invierii si a vietii vesnice.
Sursa: Crestin ortodox