Citat:
În prealabil postat de ecaterina7
Bună ziua!
Sotul meu, de câțiva ani este impotent. Un act sexual durează câteva secunde. Se simte foarte prost și la rândul meu nici eu nu ma simt foarte ok vazandu-l asa. Nu pot sa spun ca viața noastră sexuala m-a dat pe spate, dar l-am iubit și îl iubesc foarte mult. Este singurul bărbat din viata mea. Problema mea este următoarea, pentru ca el nu poate avea un act sexual normal, încearcă prin mângâieri sa compenseze, dar acest lucru este păcat (malahie cu alta persoana). Cum as putea discuta cu el despre asta, duhovnicului îmi este rușine sa ii spun, ca nu vreau sa îl smintesc. Din partea mea, eu as renunța la orice fel de apropiere fizică și sa trăim ca fratii. Evit cât pot sa ne întâlnim...dar lui ii e teama ca îl voi părăsi. Nu am vorbit cu nimeni despre problema noastră, dar eu am mustrări de conștiința ca nu facem ce trebuie. Iertati-ma, va rog!
Va mulțumesc!
|
Aia nu-i impotenta ci orgasm precoce, deci e prea sinsibil si prea potent. Trebuie sa se lase de pofte, sa iubeasca femeia pentru ea si nu pentru sine. Insa pacatul cu care vreti sa va iubiti o sa va distruga asa ca ii recomand sa faca ceea ce tu doresti: "
eu as renunța la orice fel de apropiere fizică și sa trăim ca fratii". Deci faceti renuntare si lepadare de sex, adica apropiati-va unul de altul fara sa poftiti si sa doriti placeri sexuale, fara sa mai doriti sa va iubiti sexual, doar mila unul de altul si multa iubire de Dumnezeu.
Cea mai mare binecuvantare pentru un barbat este sa fie impotent sexual. Nu e cazul sotului tau. E vorba de o inhibitie in fata femeii goale care determina blocarea erectiei. Inhibarea asta a impotentului e o minune. Daca face el ce face si trece de asta, atunci e bai mare ca devine desfranat si viata voastra se duce de rapa caci veti ajunge desfranati rau de tot.