Subiect: Sir Isaac Newton
View Single Post
  #44  
Vechi 27.10.2010, 22:58:05
Scotsman
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit Sir Isaac Newton: intre legenda si adevar

,,Debutul in viata al marelui savant nu s-a desfasurat sub auspicii prea favorabile. Nascut prematur, in ziua de Craciun a anului 1642, la trei luni dupa moartea tatalui, Isaac a primit numele acestuia.Era atat de sfrijit si plapand incat nimeni nu se astepta sa traiasca si chiar mama lui spunea ca Isaac era atat de mic ca incapea intr-o halba de un litru.Totusi, copilul a crescut ca din apa si, fiindca nu manifesta prea mult sarg pentru invatatura, desi era foarte inteligent, mama sa l-a retras de la scoala, pentru a-l face fermier, cum fusesera toti din familia lor. Din fericire, Isaac s-a dovedit un nepriceput la muncile campului si, la insistentele unchiului sau, mama tanarului a acceptat sa-l lase sa se inscrie la Trinity College din Cambridge, unde ii va uimi pe toti cu ideile sale novatoare in privinta stiintelor exacte.

Se spune – si insusi Voltaire da credit acestei intamplari – ca Newton ar fi formulat teoria gravitatiei universale stand in gradina casei sale din Woolsthorpe Manor, la umbra unui mar si urmarind cum cad fructele. De fapt, povestea este falsa, intrucat Newton insusi isi amintea, spre sfarsitul vietii, ca ideea i-a venit stand la fereastra incaperii sale, de unde a vazut un mar cazand din copac. Un alt lucru interesant si putin cunoscut e ca savantul si-a facut majoritatea descoperirilor pana la varsta de 30 de ani, mai ales intre 21 si 27 de ani.

De pilda, experimentele sale revolutionare cu privire la natura luminii si spectrul de culori au fost efectuate in 1669, cand Newton avea doar 27 de ani. Totusi, el nu a prezentat concluziile la care ajunsese decat trei ani mai tarziu, cand a fost primit ca membru in Royal Society. Din cauza faptului ca nu era deloc interesat in a-si face publice descoperirile, Newton a avut mult de pierdut. Cand matematicianul german Gottfried Leibnitz si-a publicat lucrarile asupra calculului integral, Newton va pretinde ca el descoperise metodele respective cu multi ani inainte, dar nu a putut dovedi acest lucru.La fel de tacut s-a dovedit si atunci cand a fost ales membru al Parlamentului, in 1689, pentru un an.Desi a asistat constiincios la dezbateri, el nu a deschis gura decat o singura data si nu la tribuna, ci pentru a cere usierului sa inchida o fereastra, pretinzand ca este sensibil la curent.

Este paradoxal cum de lucrarile lui Newton, mai ales legile miscarii si gravitatiei universale au fost folosite de savantii moderni pentru a pleda impotriva existentei lui Dumnezeu, cand se stie ca Sir Newton era un om profund religios: „Gravitatia explica miscarea planetelor dar nu poate explica si cine pune in miscare planetele. Dumnezeu guverneaza toate lucrurile si stie tot ce este sau poate fi facut."

Faima lui Newton a ajuns pina la imparatul Chinei,care l-a felicitat pentru descoperirile sale printr-un ravas pe care era scris: ,,Lui Newton,in Europa".Acesta arata cam cat de cunoscut era la acel moment in lume.

Si un amanunt mai putin cunoscut: printr-o ironie a sortii manuscrisele lui Newton au fost salvate de la disparitie de un extremist:

,,Imaginati-va deci o scena, pe care se afla un tânar, gras, cu par roscat si pantaloni scurti kaki. Este Lordul Lymington, Conte de Portsmouth si reprezinta Uniunea Britanica a Fascistilor. De fapt, este chiar numarul doi, dupa fondatorul acesteia, Sir Oswald Moseley. Lymington are nevoie de bani „pentru cauza”. Asa ca îsi aduce aminte ca este mostenitorul unei posibile comori, niste manuscrise, dupa cum i se spusese, chiar daca nu stia prea bine despre ce este vorba. Dar, sa vedem: cine era de fapt Lordul Lymington? Mergând înapoi în timp, descoperim un Conte de Portsmouth casatorit cu o tânara, pe numele ei Kitty, fiica Dnei Catherine Barton. Nimeni alta decât nepoata lui Newton.Care a avut grija de el si de casa sa întreaga perioada finala a vietii sale. Anul este acum 1936, deci 240 de ani dupa ce Newton parasise definitiv Cambridge-ul pentru a nu mai parasi niciodata Londra. Cu el adusese un cufar metalic, plin cu manuscrise. Probabil nici nu realiza – sau nici macar nu si-a pus problema - ca acestea erau manuscrisele pe care Newton le închisese în cutia metalica si le luase cu el la plecarea de la Cambridge, în 1696. Deschisese cu siguranta cutia, constatase ca manuscrisele sunt intacte, poate ca le si rasfoise si probabil nu vazuse nimic altceva decât formule, rânduri scrise în latina sau într-o engleza pe care nimeni nu o mai prea vorbea, desene, scheme,oricum, nimic care sa-i trezeasca cine stie ce interes, altul decât perspectiva unui oarecare câstig material. Deci, înnebunit dupa bani cu care sa finanteze miscarea fascista din Anglia, Lordul Lymington hotaraste sa se dispenseze fara nici o problema de manuscrise si le ofera spre licitatie la Sotheby. Împartite, grupate, în 329 de fascicule separate. Vorbim, în felul lor, despre zile istorice: 13 si 14 iulie 1936.

Intâmplarea a facut ca doar câteva zile înainte, zvonul acestei „superoferte” sa ajunga la John Maynard Keynes (se pare ca cel care i-a furnizat-o a fost fratele sau, George). Cine era Lordul Keynes? Era Consilierul Sef pentru economie al Guvernului britanic, caruia, asa cum subliniaza Dyson, Anglia îi datora supravietuirea într-o vreme în care peste jumatate din PNB-ul sau si toata valuta straina erau înghitite de razboi. Ei bine, Lordul Keynes reuseste sa cumpere direct sau sa recupereze (a ajuns doar în partea a doua a licitatiei), platind din propriul sau buzunar, aproape jumatate din manuscrise, care astazi se afla în biblioteca de la King’s College, al carui Fellow era (începând cu anul mortii sale, 1946). Din fericire, majoritatea celorlaltor manuscrise ajung si ele în doua locuri sigure. Primul set, achizitionat de Roger Ward Babson, analist american de bursa, se afla la Babson College Library, Wellesley, Massachusetts. Cel de al doilea, salvat de orientalistul Abraham Shalom Yahuda (care a ajuns profesor la Yale), se afla la Jewish National and University Library, Ierusalim (manuscrisele au devenit accesibile cercetatorilor la sfârsitul anilor 1960)."

La final un gand din partea eroului acestui scurt articol care are la baza mai multe surse: ,,Nu stiu cum ma vede lumea, dar eu insumi ma vad doar ca pe un copil care se joaca pe malul marii, incercand sa gaseasca din cand in cand o pietricica mai neteda sau o scoica mai frumoasa decat cele obisnuite, in timp ce imensul ocean al adevarului se afla nedescoperit in intregimea sa, inaintea lui.” (Sir Isaac Newton)

Va doresc o seara placuta.
Reply With Quote