Citat:
În prealabil postat de cuvant
Citesti si te intristezi, vazand cat de tare ne instrainam..cat de tare ratacim in judecatile noastre, dar care or fi oare judecatile Lui Dumnezeu.. Am spune un cuvant si ce am putea spune noi oamenii. Cu totii gresim, si cat timp nu vom accepta vom arunca sageti inspre cel, deja impovarat . Si chiar de semenul nostru ar gresi, este omenesc ca noi cei ce ne numim crestini, sa-l asuprim si mai tare pe cel cazut?..Sau acesta o fi un mod binecuvantat de a ne adresa aproapelui?
Oare noi, ortodocsi, chiar suntem la o asa mare inaltime, de la care adesea ne place sa ne adresam? De am dobandi pacea, multa bucurie ar fi in jurul nostru.
Luptam adesea si noi, dar oare ducem lupta cea buna..sa luptam mai intai cu noi insine
si intr-o zi nadajduim ca Bunul Dumnezeu sa randuiasca ca aceasta tulburare sa nu mai existe si bunavointa sa aduca roade pasnice.
Iertare
|
Sunt in asentimentul dvs.
Consider ca aroganta ortodoxa crestina, in special cea greaca este o realitate. Acesta este "spiritul lor" si trebuie sa il acceptam, caci au si multe calitati. Grecilor le place sa filozofeze sa polemizeze din "nimicuri"... dar paradoxal aceasta aborare in teologie a dus la eaborarea marilor formulari dogmatice in subiecte delicate. Spre exemplu: Sfantul Maxim Marturisitorul, Sfantul Grigorie Palama, Sfantul Simenon Noul Teolog...
Dupa cum spuneam sunt de parere ca trebuie sa ne intrecem in sfintenie, in hristificare...
caci "propovaduirea nu sta in cuvinte de induplecare a intelepciunii omenesti ci in adeverirea duhului si a puterii" (I cor 2)
Sunt de parere ca mai ales noi ortodocsii suntem in pericolul de a pica in formalismul fariseic.
Sa ne ajute Dumnezeu sa dobandim discernamant duhovnicesc, ca sa vedem Adevarul, sa Il intelegem si sa il urmam.