Sophia, eu cred ca semnatura ta a fi crestin - smerenie + iubire de aproape rezuma acest articol. Nu inteleg de ce te miri. Daca esti om smerit, nu te mahnesti de raul pe care ti-l face aproapele, iar daca esti om iubitor de aproape, nu tii minte raul ca sa te razbuni.
Acum, cu practica, stam mai greu, dar avand ca indreptar aceasta porunca, avem spovedania, avem rugaciunea prin care putem cere sa primim tarie sufleteasca, rabdare, perseverenta, imbunarea unuia sau a altuia, mai multa credinta... Si mai avem si timpul, care, desi limitat, le alina si le sterge pe toate. Atata timp cat ce facem facem pentru Hristos, nu cred ca e vorba de sado-maso. e drept insa ca o fire mai blanda si mai moale poate ierta mai usor decat una mai navalnica. De-a lungul timpului, s-au postat pe forum niste cazuri ilustrative ale unor oameni care au inteles sa ierte si sa treaca mai departe. Doar la sfintii inchisorilor cate experiente de acest gen s-au postat! O sa spui ca noi nu suntem ca aceia, si asa este, dar nici ispitele noastre nu sunt pe masura acelora. In general, oamenii tin minte tot felul de prostii, mai mult sau mai putin proiectate - faptul ca X nu mi-a dat buna ziua, ca nu m-a invitat la petrecerea lui, ca mi-a vorbit mai nu stiu cum, ca a refuzat sa ma ajute si ca imi pune bete in roate... Iar daca si noi alimentam aceste treburi, se pot isca dusmanii crunte. Cazuri de viata si de moarte... mai putin. Dar uite, imi aduc aminte ca Pelerinul postase luna trecuta cum bunicul lui, in tinerete, salvase de la moarte un evreu, cum acel evreu il tradase mai apoi, ca din cauza lui a facut puscarie un numar de ani si, cu toate acestea, nu doar ca l-a iertat, dar nici nu a regretat ca i-a salvat viata...
__________________
Pe noi inșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.
|