[Maleahi]

În prealabil postat de AlinB

Ai omis ceva foarte important. Daca "Reforma" n-ar fi fost sustinuta politic din dorinta de indepenenta politica fata de Roma, care se putea traduce numai si numai prin indepenenta religioasa, ea ar fi esuat fara doar si poate. Reformatii si cei care le-au urmat n-au fost cu nimic mai buni in esenta decat catolicii, a fost nevoie doar de o noua religie pentru o noua politica. "Apogeul scriptural" de care vorbeste Maleahi n-a fost decat o alta aberatie doctrinara, cu nimic mai prejos decat comertul cu indulgente. In chestiunea asta a castigat cine a vandut mantuirea mai ieftin, romano-catolicii o dadeau pe bani, reformatii au promis-o perfect gratuit, "prin credinta". Asta nu inseamna ca reformatii au fost scutiti de plati si daruri catre biserica reformei, banii s-au luat doar prin alte cai, mai tarziu s-a introdus zeciuiala (alta aberatie protestanta), etc.

Din mişcările înnoitoare şi reformatoare au rezultat diverse comunităţi libere. Din cauza greşelilor omeneşti au existat devieri şi amestecuri, ceea ce nu ne îndreptăţeşte să respingem lucrarea infailibilă a lui Dumnezeu. Scopul şi sensul fiecărei treziri erau de a aduce Biserica mai aproape de starea creştinismului primar. Aşa cum a fost Duhul lui Dumnezeu lucrător în fiecare mişcare, tot aşa a fost El lucrător şi la aşa-numita mişcare „ penticostală” , unde a avut loc, din nou, o revărsare a Duhului, pe care au trăit-o credincioşii neprihăniţi şi născuţi din nou.

Imediat după cel de-al doilea război mondial, în mai 1946, a început în S.U.A. o mişcare puternică de trezire printr-un predicator simplu şi smerit, William Branham (†1965). Reverendul Gordon Lindsay, martor ocular timp de mai mulţi ani, relatează în cartea sa „ William Braham, un om trimis de Dumnezeu” , că Dumnezeu a lucrat prin slujba acestui predicator aceleaşi minuni şi semne care s-au întîmplat în zilele lui Isus Hristos şi ale apostolilor: orbii au primit vederea, şchiopii au putut umbla din nou, chiar bolnavii de cancer în stadiu avansat au fost vindecaţi. În ediţia a doua a cărţii pe care a editat-o la vremea sa editura „ Mehr-Licht ” , din Hamburg, este tipărită pe pagina a patra şi scrisoarea episcopului german al bisericii evanghelice-lutherane, D. Dr. Dibelius către traducătorul şi preotul M. Gensichen: „ Vă mulţumesc din inimă pentru bunăvoinţa prin care ne-aţi trimis această broşură interesantă despre evanghelistul William Branham, pe care aţi tradus-o aşa de curgător. Această metodă, care este folosită de americani, nouă ne este încă oarecum străină. Dar probabil este bine, că se aduce un alt duh în practica noastră de evanghelizare. Dealtfel eu sînt de acord cu planul dumneavoastră de a-l invita pe Branham şi în Germania.”

Această slujbă supranaturală şi legitimată a fost un impuls pentru un mare număr de evanghelişti care au apărut mai tîrziu cu o lucrare asemănătoare. Astfel au apărut multe comunităţi evanghelice, ca, de exemplu, «Asociaţia oamenilor de afaceri ai Evangheliei pline»; chiar şi mişcarea charismatică şi alte diferite orientări şi-au făcut apariţia. La o privire mai atentă observăm însă că încurcătura religioasă este azi mai mare ca niciodată. Se spune: „ Aici este Hristosul! Acolo este Hristosul! ” Însă nu s-a format nici o biserică întru totul asemănătoare, în învăţătură, în practică, printr-o confirmare divină, cu aceea care trebuie să existe conform Scripturii. Acum, la sfîrşitul timpului noutestamentar, este necesară o lucrare puternică de încheiere a Duhului, prin care Biserica ajunge la desăvîrşire. Scopul divin este de a face sfîrşitul la fel ca începutul. Aşa cum a lucrat Hristos la început, aşa o va lucra El şi la sfîrşit.