"Peste tot, grecescul δόξα trebuie tradus cu "slavă", iar μεγαλωσύνη/μεγαλή – "cu mărire". Confuzia acestor două cuvinte este o mare eroare nu numai filologică, ci și teologică. Nici o limbă nu identifică aceste noțiuni, ci toate fac o distincție clară între ele.
Cuvântul slavă – δόξα vine de la verbul δοκέω – a avea o părere sau opinie [despre ceva sau cineva] și se referă, în cazul dat, la o adorare a lui Dumnezeu dublată de un anumit fel de a crede în El (ortho-doxia); deci nu este o simplă elogiere sau laudă.
Cuvântul "mărire" însă este înțeles ca o cinstire inferioară și deseori se referă la Maica Domnului și la sfinți, și foarte rar – la Dumnezeu. (Despre acest subiect, a se vedea cartea magistrală a Pr. Paraschiv ANGELESCU, Slavă și Mărire, București, 1939.)" -
"Liturghia Ortodoxă istorie și actualitate" - Ierom. Petru Pruteanu
Poți conspecta și acest articol:
http://actualitateaortodoxa.com/arti...Tie-Doamne.php