[calinp]

Despre calugarie, chiar parca e mai bine sa vorbim barbati cu barbati, femei cu femei. Desi si femeile au un stil foarte mangaietor si intaritor, cand te sfatuiesc.

Mosh-Neagu: daca ai un asemenea duhovnic, bucura-te de el. Stiu despre ce vorbesti. Dar absolutizarea asta a Tainei spovedaniei, asa de la moda acum are niste limite. Nu doar pentru ca exista duhovnici impostori si periculosi - despre care avertiza Pr. Porfirie. Ci, pentru ca, daca e Sfanta Taina, spovedania nu inseamna ca e obligatorie, universala si nu trebuie transformata intr-o manie - un preot din Ialomita (Ioan Popa, din Didieni), explica asta foarte bine la Trinitas. Si alte taine, ca preotia, cununia sau maslul, nu sunt pentru toti, intruna. Dar asta e o idee pe care nici macar eu nu o inteleg prea bine.

I Calin: mi se pare foarte gresita calugaria dupa ce torni copii. Asa e la indieni, se calugaresc dupa ce fac macar un copil. Copiii au nevoie de tine pana mori. N-are rost acest ghiveci, e ca un fel de fuga de raspundere si se bazeaza pe o iluzie. Dar in lumea asta, crestinii mireni vorbesc doar de crestinismul din manastiri, le e mai comod.

leonte: foarte adevarat ai remarcat ca monahismul nu este un scop, ci o cale. Dar eu cred ca nu e o cale spre desavarsire. E mai inalta, dar e o cale, pur si simplu, asa cum si casatoria e o cale. La desavarsire se ajunge prin credinta, asa cum stie Dumnezeu, si pentru ea nu exista vreo reteta. Exista si azi oameni cu fler duhovnicesc in manastiri, dar nu stiu nici un avva duhovnic. In schimb, vad o explozie de insi care se bazeaza pe faptul ca lucreaza, peste capul lor, un fel de "har" magic: doar pun patrafirul in cap, si gata: sunt deosebitori de duhuri. Asta e ca si cum ai crede in ghicitul cu Evanghelia, o magie alba. Multi sunt chiar ca o maimuta cu bisturiul in mana, pericole publice. Dar asta e alt subiect.