Citat:
În prealabil postat de Ioan_Cezar
Un om cu vocația prieteniei sau, mai simplu și mai concret, un om cu sentimentul prieteniei, nu poate spune că prietenul său îi este dator. Trebuie să fie o mare falsificare ori tulburare de sine la mijloc, așa încât să confunzi un sentiment atât de frumos cum este prietenia cu un alt sentiment, cu totul opus.
Am și eu o mulțime de prieteni. Mă simt cu totul îndatorat lor, așa cum intuiesc că și ei se simt, poate, îndatorați mie. Cu ce ne simțim datori unii altora? Cu dragostea pe care a primit-o fiecare de la prietenul lui.
Dacă îmi trece prin minte că prietenul meu îmi e dator cu ceva, în clipa aceea prietenia noastră a murit. Am ucis-o eu, cu gândul cel rău, cel străin.
Prietenul își pune sufletul pentru prietenul lui. I se pare lucrul cel mai firesc din lume și știe că și prietenul lui ar face același lucru pentru el. Tocmai pe această ghicire reciprocă și nemărturisită, care dă prieteniei o lumină și un gust aparte, se clădește una din cele mai frumoase trăsături ale omului: bucuria jertfei de sine pentru un alt om, ca semn al împlinirii și fericirii omenescului din om.
|
Există totuși o DATORIE. (Eu nu mă refeream DOAR la bani, la timp pierdut cu pregătiri pe degeaba, la traduceri în limbi străine, reparat de calculatoare...etc)
Ce e important este că pe mine nu m-a ajutat VREODATĂ decât o persoană dintre toți care mă numesc pe mine «prietenul» lor (Dar mărturisesc că eu nu îi numesc «prieteni adevărați» pe unii dintre ei). Și am avut și eu nevoie de câte ceva (banalități, de exemplu chestie de câteva minute de scris ceva pe o foaie... Dar nu... cum să facă cineva așa ceva...). Totuși eu îi consider prieteni pe unii dintre ei (Nu știu la ce «folosește» prietenia lor, până azi nu m-am gândit serios la asta).
...Dar ar însemna să fac caz de propria-mi persoană. De aia mă opresc în a mai scrie cel mai mic detaliu, fiindcă nu îmi pasă DELOC de ce a fost în trecut (chit că mulți mi-au zis că sunt prea altruist și că n-o să fac nimic risipind așa). Mie însă, ÎNCĂ îmi pasă de viitor. Poate mâine n-o să-mi mai pese nici de viitor. (Bine ar fi...)