Citat:
În prealabil postat de Adriana-Simona
In biserica am vazut adeseori oameni care se Impartasesc doar pentru ca le-a zis duhovnicul ca Impartasania deasa e buna(si oarecum ii anima atentia acordata de parinte, si de cei care ii privesc). Insa desi la biserica se poarta cuvios, dupa ce se intorc pe la casele lor duc o viata destul de rece, cu brafa, cu invidie, si alte lucruri triste.
Dealungul anilor am vazut ca situatia nu s-a imbunatatit in cazul lor desi se spovedeau/impartaseau des, ba din contra au adunat si mai multa deznadejde in suflet.
Si atunci ma intreb cum e mai bine: sa ne impartasim desi nu suntem vrednici, sau sa ii spunem duhovnicului starea care o avem, sa nu ne impartasim dat sa ramanem realisti si sinceri cu noi insine?
|
Motivul pentru care situația oamenilor respectivi nu s-a îmbunătățit nu este legat de deasa împărtășanie. Este de presupus că situația lor ar fi fost la fel sau mai rea și cu împărtășanie rară sau absentă.
La Cina cea de Taină s-au împărtășit 12 ucenici ai Preotului Isus. Dar unul dintre ei L-a trădat... Ceea ce ține în viață sufletul nostru este Cristos Însuși. Dacă, în loc de a ne goli de noi spre a ne umple de El, acoperim prezența Lui preasfântă cu jegul nostru, nici chiar primirea Lui în formă substanțială prin Sfânta Comuniune nu ne ajută.
În mod natural, după Cădere nimeni nu este vrednic de a primi preasfântul Său trup și sânge. Dar ne putem curăți prin mijlocul supranatural al Spovezii. Deci, Împărtășania nu trebuie să fie nici deasă, nici rară, ci trebuie să fie pregătită.
Eu personal, împreună cu cei mici ai mei, ne împărtășim, de regulă, săptămânal. Înainte de aceasta, ne facem cercetarea cugetului (examenul de conștiință). Dacă, de la ultima spovadă, am păcătuit grav, înseamnă că este necesară o nouă spovadă. Dacă am păcătuit cu păcate ușoare, ne căim. Concret, aceasta înseamnă că:
-îngenunchem în fața icoanei Mântuitorului
-spunem o rugăciune prin care Îi transmitem că ne pare rău de păcatele noastre, că ne pare rău că L-am jignit pe El, care este preabun și că suntem hotărâți să nu mai păcătuim și să fugim de orice prilej de a păcătui.
La coadă pentru primirea Sfintei Împărtășanii mai facem un examen de conștiință pentru a vedea dacă nu cumva a scăpat ceva de ultimă oră neobservat. După ce Îl primim pe Cristos în cadrul Sfintei Liturghii, mergem la icoana/statuia Lui sau la locul nostru din biserică și Îi mulțumim pentru darul Său.