În casă trebuie să domine ordinea, deoarece manifestarea exterioară a ordinii disciplinează și interiorul omului. Amintiți-vă de curățenia din mănăstiri și biserici și imaginați-vă cum ar arăta ele dacă ar fi lăsate de izbeliște. Această comparație ne face să înțelegem mai bine însemnătatea curățeniei în propria noastră casă.
Cu toate acestea, ordinea din casă trebuie să întrețină viața membrilor familiei, dar să nu strălucească de curățenie perfectă, încât atunci când intri într-o astfel de casă să îți fie și frică să calci pe covor sau să te așezi în fotoliu. Acest fel de ordine este în stare să-i alunge pe copii din casă, în scara blocului sau chiar în curte. Nu se permite, ba chiar
este un păcat a transforma goana după curățenie într-un idol.
Casa unui creștin trebuie să fie în primul rând plăcută, datorită relațiilor care se stabilesc între membrii familiei. În ea trebuie să domnească dragostea și prietenia. Casa nu trebuie să fie prea luxoasă și încărcată cu diferite obiecte de preț, care este una din trăsăturile elitei contemporane. Ea trebuie să devină o luminiță, care să îndrume viețile oamenilor și să fie binevoitoare față de orice persoană care intră în casă, căci un semn al dragostei nu este masa încărcată cu mâncăruri dintre cele mai alese, ci discuțiile sufletești și comunicarea prietenească.
(
Pr. Prof. Gleb Kaleda,
Biserica din casă, traducere de Lucia Ciornea, Editura Sophia, București, 2006, pp. 165-166)