Citat:
În prealabil postat de Mihailc
La observațiile corecte ale lui Luchian mai adaug:
Biserica Ortodoxă este, statistic vorbind, covârșitor majoritară în România prin urmare frecvența exemplelor negative ( și a cazurilor smintitoare) este mult mai mare. În țările unde ortodocșii sunt puțini și nesemnificativi statistic, atmosfera de fraternitate duhovnicească este cel puțin la fel de evidentă, dacă nu cu mult mai evidentă decât la neoprotestanți. O parte din prietenii de pe forum care locuiesc în afara granițelor țării pot aduce mărturie că au cunoscut adevărata trăire ortodoxă abia după ce au devenit minoritari în țările de adopție. Am minte exemplele unor ortodocși americani, convertiți din caleidoscopul confesional neoprotestant, a căror asumare radicală a ethos-ului pravoslavnic poate fi oricând un exemplu pentru noi toți. Personal, ca unul care a trecut și printr-o experiență neoprotestantă, pot să fac unele deosebiri despre care voi vorbi cu altă ocazie.
|
Confirmarea de care spui (traiesc in Europa de vest de 20 de ani): Da, si nu.
Da: am fost pana acum in parohii mixte, deci nenationale, care foloseau limba locala a tarii in care se gaseau si contineau multi convertiti la ortodoxie. In aceste mici parohii exista o foarte frumoasa atmosfera de fraternitate duhovniceasca de care zici. Dupa slujbe se sta la agapa (dse mananca impreuna sau se bea cafea), oamenii se cunosc, se viziteaza, se ajuta, lucreaza impreuna pentru binele parohiei. Preotul este apropiat, dezinteresat, isi ia timp sa stea de vorba cu tine. Din cauza ca sunt putini isi cunosc mai bine credinta, uneori.
Unii organizeaza cateheze, intalniri, chiar congrese la care oamenii se intalnesc, asculta diversi parinti si teologi, se roaga impreuna cateva zilme (la un astfel de congres ma voi duce in acest weekend).
Si intr-adevar, multi convertiti sunt admirabili!
Nu: Fiindca in tarile in care ortodocsii traiesc in minoritate, ei vin din mai toate colturile lumii, din pacate comunica foarte putin intre ei (fiecare sta la locul lui, face slujba in limba lui si se uita la ceilalti cu un fel de neincredere cronica. Sunt chiar, de multe ori, invrajbiti intre ei, se cearta pentru lucruri neesentiale (calendarul, baticul la biserica) sau sa zicem esentiale, cine de ce episcop ar trebui sa tina (de unde lupte pentru putere). Din cauza ca multe parohii au o tendinta prea etnocentrica, tinerii se despart de ortodoxie odata cu integrarea in tara in care sunt si necunoasterea limbii materne (care de altfel in general nu e tot cea care se foloseste la slujbe).
A dat Dumnezeu si am ajuns cand am plecat din Romania intr-o parohie cum am descris mai sus! Dar daca nu dai peste una din asta? Nu poti fi tentat sa treci poate la un cult neoprotestant, care iti explica Evanghelia in limba pe care o vorbesti?
Cred ca si in Romania, si in alte tari unde ortodocsii sunt in minoritate, exista multe pericole de smintire. Eu cred ca ce ar trebui noi sa facem e sa le micsoram atat cat ne sta noua cu putinta.