[lareine]

Pentru ca nu toti sunt dispusi sa faca psihoterapie si sa indrume omul la un preot (si a doua mi se pare chiar mai delicata decat prima), cand ai zeci de pacienti zilnic, nu ai timp sa stai cu fiecare o ora pentru terapie, care da, ar functiona in anxietate, in depresie, in dependente si altele care nu presupun neaparat un diagnostic psihiatric.
In plus, CAS deconteaza doar o ora de psihoterapie pe luna, daca nu ma insel, asta insemnand ca pacientul / clientul plateste terapia si poate ajunge la sume de ordinul milioanelor (2-4) / luna, pentru 1-3 luni uneori mai mult, in functie de forma de psihoterapie aleasa. Nu ma pot pronunta cu privire la toate psihoterapiile, insa cea cognitiv-comportamentala presupune participare activa a clientului, e indemnat sa faca lucruri care pot fi neplacute, exercitii, expuneri la acele evenimente care ii provoaca teama s.a.m.d. dar... merita si in multe situatii poate inlocui medicatia.
Sunt multe inconveniente, a prescrie/lua medicamente e mult mai simplu, dar un pericol, pe langa dependenta este ca poti ajunge sa ai impresia ca pilula e magica si ca orice tulburare emotionala, orice disconfort este inacceptabil si trebuie 'tratat' in maniera aceasta, cand de fapt unele ar putea fi consecinta modului nostru stramb de a vedea lumea si relatiile dintre oameni, nevrozandu-ne for all the wrong reasons in loc sa gasim calea.

(Ce am scris mai sus se refera la acele anxietati si depresii 'usoare' de care vorbea cineva intr-un post anterior).