Citat:
În prealabil postat de sergiu8
E un copil minunat.
Il iubesc enorm.
Si el ma iubește enorm.
Mereu întreba: Când vine tati? Sunt cel mai bun prieten și partener de joacă al lui. Și singurul.
Si străinilor le e mila de el,le pare rău.
E generos.Politicos. La locul de joacă se da la o parte în fața altor copii. Cu mult bun simț. Ca un adult.
Nu poți sa nu îl îndrăgești.
De asta și dilema mea.
Numai cine nu e părinte nu poate înțelege.
|
S-ar parea ca este mult maturizat inainte de vreme si, inca de copil, a dobandit toate calitatile necesare pentru o viata monahala performanta, pe langa (observ eu) o smerenie colosala, astfel ca (dpmdv) inca nu e tarziu sa inceapa o cateheza... profesionista, adica totala, cu cele mai serioase scopuri, mai ales ca, fata de episcop, nici "tabara socrilor" nu s-ar opune(sper!).
Oare n-ar fi indicat sa sondati putin si parerea copilului? Ioan e numele lui?
Citat:
În prealabil postat de sergiu8
Rostul vieții e dobândirea mântuirii, a vieții și fericirii veșnice.
Dacă trăim și nu ne mântuim, mai bine nu ne naștem.
Sf.Serafim de Sarov spune ca rostul vieții e dobândirea Duhului Sfânt.
|
Acesta este motivul foarte serios pentru care am facut propunerea de mai sus.