În prealabil postat de Bucuriepedrum
Carmina, eu nu locuiesc la mănăstire. :) Nici nu vin dintr-o familie profund creČtină, dimpotrivă, ai mei au devenit practicanČi după ce m-am îmbolnăvit eu (adică de nevoia, deh). Čtiu că există valori Či în afara atmosferei bisericeČti, a oamenilor spovediČi Či împărtăČiČi la zi, nu o dată am primit lecČii usturătoare - în cel mai bun sens, pentru că prin ele m-a smerit Domnul - din partea oamenilor care nu aveau nimic de-a face cu Biserica. Practic, Dumnezeu mi-a arătat ce bun poate fi un necreČtin în comparaČie cu mine, care mergeam săptămânal la liturghie, mă rugam Či totuČi nu puteam avea răbdare cu semenii, nu îmi puteam călca perseverent egoismul.
Nici împotriva carierei nu sunt, eu te văd dedicată, mi se pare un lucru minunat că iubeČti ceea ce faci. Či, da, sunt de părere că se pot îmbina, mi-a scos Dumnezeu în cale femei creČtine care aveau succes în profesia lor Či se descurcau Či-n viaČa de familie. În familia mea, de la bunica încoace, toate femeile au fost angajate, niciuna n-a rămas exclusiv la cratiČă (deČi, e cazul să admit, tot în zona lor au căzut Či răspunderile astea, adică efectiv TOT ce Čine de casă, educarea copiilor etc.), aČadar Či de asta am un model în minte al femeii care le poate duce. Nu-Či închipui că eu mă visez măritată Či fără serviciu. :) Normal, îmi doresc o familie a mea, dacă asta e voia Domnului, dar voi Či lucra. Altfel, stai liniČtită, mi s-a lipit de ceva vreme pe forum eticheta de feministă tocmai pentru punctul ăsta de vedere.
Revenind la băiat/tiparul pe care îl tot întâlneČti, am să-Či povestesc niČte lucruri din experienČă, atât spirituală cât Či lumească. Nu sunt duhovnic, nu e literă de lege nimic din ce zic, sunt pur Či simplu aspecte remarcate de mine în timp: dinamica relaČiilor femeie-bărbat e atât de aluneacoasă încât nu ai cum, oricât de cerebrală ai fi (Či eČti, se observă în toate mesajele) să vezi totul limpede, tocmai fiindcă eČti implicat direct. Am fost pe acolo, Čtiu ce spun. Nu te judec pentru nimic din ce faci ori gândeČti, iar când am spus că ceea ce se petrece e desfrânare nu a fost în duhul celor care strigă cu dispreČ "Curvo!" sau altele asemenea, ferească Dumnezeu! Nu sunt cu absolut nimic mai bună decât tine. Či pentru că îmi tot reanalizez viaČa, îČi spun că nici curată nu mă Čtiu. Urmează să mă crezi căzută din pom cu totul pentru ce îČi voi scrie, dar eu am ajuns să simt Či un sărut nepotrivit (adică cu cineva la care nu simČi, de care nu te-ai apropiat suficient sufleteČte) un păcat, cu toate că Čtiu că Biserica nu la asta se referă când vorbeČte de păcatul trupesc. :) Eu nu mă simt bine acolo Či-mi pare rău că primul sărut s-a consumat din curiozitate (că aveam o vârstă Či mă credeam damnata lumii în plan amoros) cu un băiat pe care abia îl cunoČteam. Dacă mă poČi crede, citeČte Či că nu sunt frigidă. :)) Ideea de bază este că, dacă trăieČti în har (tinzi spre asta), nu greČeČti, Dumnezeu Se interpune când lucrurile alunecă.
Uite, ieri m-am văzut cu o prietenă stabilită în Cipru, s-a căsătorit acum aproape patru ani cu un fiu de preot, băiatul e diacon acum. A fost primul ei iubit, singurul pe care l-a sărutat, singurul cu care a fost. Či ea s-a rugat (la 23 s-a măritat) Či credea că nu-Či va găsi pe nimeni vreodată. Ei bine, ea mi-a spus un lucru interesant: totul se schimbă după căsătorie. Totul. SimČi că e binecuvântată legătura, că e de la Dumnezeu. Mi-a zis că nici sărutul nu mai e acelaČi, nu mai e pătimaČ (acum nu te gândi că se uită unul la altul ca la icoane, sunt oameni tineri, îČi doresc copii), adică îi lipseČte... cum să spun eu ca să mă înČelegi corect? ÎnclinaČia aceea potenČială spre păcat. Binecuvântarea lui Dumnezeu e prezentă Či sesizabilă asupra celor care se luptă să trăiască după voia Lui. De căzut cădem toČi, în fel Či chip. Nu pentru asta ne judecă Dumnezeu, nu de asta e mâhnit, ci pentru faptul că nu ne ridicăm. Că nu facem efortul de a ne ridica de acolo, ne plafonăm (păcatul are dulceaČa lui, Čtiu preabine).
Ali zice bine când te trimite să înveČi rugăciunea. Asta îČi va descoperi totul, crede-mă. Când te rogi real, Dumnezeu trimite harul. EČti în har, nu greČeČti. Când vei ajunge să-L iubeČti în mod real pe Hristos, nu te vor mai stânjeni restricČiile de niciun fel (post, abstinenČă etc.), va fi o bucurie să trăieČti în El, în legea Lui. Totul va deveni o bucurie, se schimbă dimensiunea.
Či închei cu un citat dintr-un alt prieten: Rugăciunea, dacă nu o laČi, nu te lasă. (În cazul în care am mai scris asta deja, iartă-mă, memoria mea de scurtă durată e varză.)
|