Asa este...la manastire cand merg parca am intrat in cer, incerc sa uit de tot, de problemele de zi cu zi si altele, incerc sa-mi concentrez gandul la cele de sus, la rugaciune. Observ ca foarte multe persoane se trantesc de formalitatile din manastire sau biserica, de oamenii de aici...de organizare sau altele...insa astea sunt lucruri care tin de noi, de cum le vedem noi si cu ce ochi le vedem. Daca intri intr-o manastire cu un gand curat, cu dragoste si cu bucurie ca Dumnezeu ti-a dat acest dar, slavindu-L si multumindu-I...orice ispita sau orice alt lucru neplacut l-ai transforma intr-o binefacere - rugandu-te pentru cel care poate ti-a gresit si iertandu-l. Se intampla de multe ori sa sa fii smintit sau sa observi lucruri neplacute chiar la mireni, la pelerini - dar aici trebuie sa intelegem neputinta fiecaruia, iar daca ai ocazia sa îi atragi atentia, o poti face, insa cu smerenie, respectuos si mai ales cu dragoste - atunci cel in cauza te va intelege si nu se va supara pe tine. De aici reiese inca o data neputinta noastra si faptul ca fara de Dumenzeu si Maica Domnului si Sfintii nostri dragi suntem nimic.

Asa este nu trebuie etichetata o manastire dupa oamenii de acolo. Iar dusurile reci eu cred ca avut un rost pe care de cele mai multe ori noi nu le vedem sau nu le intelegem...incercand ca noi sa ne indreptatim. Prin dsusurile acestea reci noi ne platim greselile, insa de cele mai multe ori noi nu ne mai amintim. Iar daca nu este plata vreunui pacat, atunci sa fim si mai bucurosi, pentru daca trecem cu bine peste aceasta situatie, vom castigat o cununa in cer si o vom primi la timpul potrivit. Nu degeaba ni s-a spus sa nu adunam comori pe pamant, ci in ceruri.

"De ţi se întâmplă a fi insultat pe neşteptate, când te ocăreşte cineva, te loveşte, ori, în fine, îţi face altă necinste, opreşte-te o clipă, adună-ţi toate gândurile în inimă, dă toată atenţia şi vigilenţa minţii tale de a se feri de tulburare. Inima să nu ţi se tulbure nicidecum de patima mândriei. Dar dacă n-ai putut-o opri la vreme şi s-a tulburat, oricum nu lasă patima să iasă afară şi să te facă a răspunde cu ocări şi insulte. Apoi sârguieşte a-ţi înălţa minte la Dumnezeu, gândindu-te la nemărginita lui dragoste ce are pentru tine, fiindcă ţi-a trimis această ispită neaşteptată, nu să te piardă, ci să te cureţe mai bine şi să te unească cu El mai repede." - "Războiul Nevăzut" - Sf Nicodim Aghioritul