[MadalinaM]

În prealabil postat de Silencer

In primul rand vreau sa imi cer iertare pentru toate cele scrise...
Ma simt oribil pentru cele ce vreau sa le scriu, dar vreau totushi sa le spun...

De unde atita rautate in lumea noastra ? De unde ea provine ?
In ultimele zile tot stau shi ma gandesc... Cine suntem noi ? Suntem noi oare personajele pozitive in toata aceasta invalmasheala...
Da, trebuie de rugat pentru toata lumea, dar de ce atunci nu ne-am ruga numai pentru ei shi nu pentru noi ? Nu e aceasta o lashitate ? Ideea e ca ne rugam pentru mantuirea noastra, respectiv pentru a fi iertati, prin asta acceptam ca celelalte miliarde de oameni vor arde in iad pe vecie... Este aceasta mantuirea care o cerem, sau este un egoism din partea creshtinilor de rand ? Multi stau shi se gandesc despre o persoana "negativa" : 'las' ca il va pedepsi domnul, va arde in iad...', nu face insashi acest gand un monstru' din acel creshtin ? Da, multi nu gandesc direct asha, dar totushi...

De ce oamenii care ajung la capatul puterilor, oamenii care inebunesc in propria durere, oamenii care nu mai rezista, oamenii distrushi, oamenii chinuiti in fiecare secunda a vetii lor, si recurg la pacatul cel mai mare sunt numiti 'egoishti',ca nu se gandesc la ceilalti, ca la toti le e greu... Nu e oare asta egoism din partea celor care au un scop, care au o familie shi ishi traiesc viata de zi cu zi in fericire... Nu este oare acesta egoism, ca cei care traiesc o viata cat de cat normala, sa ii mustre shi sa ii invete pe cei care shi asha nu mai vad lumina in tunelul intunecat al vietii lor ?? 'Nu mai rezishti - arzi in iad pe vecie, iar eu daca traiesc bine shi rezist voi sta in rai...'

Mereu cel mai puternic in credinta, e cel cu o vointa puternica, care poate rezista ispitelor... Bine, cum ramane cu cei cu vointa slaba, cum ramane cu toti prapaditi, cum ramane cu 'tocilarii' shi cei cu mintea pe alta faza, cum ramane cu timizii care nu pot sa intre in vorba cu preotii ? cum ramane cu cei care nu vor sa fie rai, dar nici nu mai pot sa fie buni ?
Cum ramane cu omul care nu are un caracter de care ar avea nevoie un creshtin...

De ce cel care ureshte credinta din cauza oamenilor tampiti pe care ii intalneshte, din cauza preotizlor falshi, din cauza preotilor care sustin o anumita extremitate politica, e socotit el cel vinovat... "Omul trebuie sa asculte ce zice preotul, dar nu sa se uite ce face el... Acest om pacatueste, shi va arde in iad pentru ca nu are de gand se mantuiasca" - Nu e asta ideea ?? Nu ne face pe noi asta nishte monshtri ??
Ce e pretuit mai mult ? Omul sau animalele ? "Omul ca are suflet" - Are oare intradevar omul suflet ? Sau e doar o aparenta, doar o iluzie care ne o cream.. Poate animalele sunt cele cu suflet, iar noi suntem doar nishte abominatii, nishtre moshtri care au luat-o haisa... De ce de exemplu calugarii budishti vor arde in iad, daca majoriatatea din ei sunt mai buni ca creshtinii ??
Ei sunt mai buni ca noi - Dar vor arde in iad - Pentru ca se roaga la cine nu trebuie... Dar oamenii blanzhi shi milostivi, necreshtini nu sunt oare mai buni ca cei care 'incearca' sa fie blanzi shi milostivi numai din cauza ca urmeaza legile creshtine ??


Stau shi ma ingrozesc de aceste vorbe, pe care eu ca creshtin le scriu...
Incerc sa caut scaparea, da nu o mai gasesc... nu simt nimic... nimic... O fi poate ca sunt intr-o stare depresiva... Sa insemene oare asta ca creerul nostru, materialul, poate influenta crezul nostru ? Mintea mea a inceput sa respinga totul.... Totul... Pentru ca tot la ce tineam ca creshtin, acum ma face sa cedez.... Totul trosneshte, shi cedeaza sub tensiunea propriilor reguli create ca crshtin... Credeam ca niciodata nu voi fi personajul rau, dar daca acuma voi deveni, ce se va intampla ??

Ma ingrozesc de cele scrise, si ma ingrozesc de catre cine sunt impins sa scriu aceste chestii... Dar le scriu... Nu shtiu daca voi fi iertat vreodata pentru cele scrise... Dar am ajuns shi eu la o limita...

Devii "personajul rau" numai daca vrei asta, in rest cred ca treci ca orice alt om din lumea asta printr-o perioada de indoiala, e normal si chiar necesar cateodata pentru ca o sa cauti raspunsurile de care ai nevoie, dar TREBUIE sa fii atent ce fel de raspunsuri. Apoi ai si un pic de deznadejde...uiti ca CEL ce te-a facut te si iarta? Sa nu uiti asta. Nu stiu ce varsta ai, insa nu prea exista in viata numai norisori roz, lapte si miere. Viata este o modalitate de a ajunge la, sa "zicem norisorii roz".
In ceea ce-i priveste pe oameni, Dumnezeu ne-a inzestrat cu LIBER ARBITRU si fiecare il foloseste cum crede de cuviinta. Daca eu ma rog pentru mine este pentru ca mi-am constientizat starea de neputinta, de nevoia ajutorului primit numai de la Dumnezeu. Stiu, asadar, ca nu pot face nimic din ceea ce cred ca-mi este de folos fara voia si ajutorul Domnului. Dupa ce mai urc un pic duhovniceste imi dau seama ca nu traiesc singura pe lume si incep sa ma rog si pentru altii. Apoi incep sa ma observ, ce am rau etc. Intre timp intervine si mandria, ia uite x e mai pacatos decat mine si uit de ale mele zicand de x. Aici e nevoie de o oarecare finete si onestitate caci SCOPUL meu principal este mantuirea, intai a mea caci eu am in grija asemanarea cu Dumnezeu=sufletul pe care trebuie sa o duc la conditia primordiala aceea de a ne indumnezei. Apoi ma rog si pentru altii ca sa se mantuiasca si ei insa luand in seama propriul lor liber arbitru, peste care eu ca egal al lor nu pot trece.
In afara bisericii NU exista blandete si iubire asa cum o intelegem noi crestinii. Ce vezi tu este doar caritate, sau alte forme de ajutor reciproc. Caritatea se face pentru publicitate. Iubirea din crestinism inseamana muult mai mult. Pe de o parte inseamna sa renunti la tine, dar nu la tine ca persoana ci la omul vechi din tine, la patimi, sa spargi granitele care te despart de lumea aceea roz :)
Pe de alta parte inseamna sa-L iubesti pe Dumnezeu, dar nu robotizat, sau dn interes ci din adancul tau, asa cum, de ex, iti iubesti parintii, dar la o scara mai mare.
Apoi trebuie sa-l iubesti pe cel de langa tine, cersetor, prieten, batranel din ratb, copil plangacios etc. Sa-l iubesti ca pe unul ce are in el sufletul=asemanarea cu Dumnezeu, templu al Duhukui Sfant, un egal.
In sfarsit, dezanadejdea are multe fete. Nimeni nu zice ca viata e usoara, ba din contra e exact cat ii trebuie fiecaruia, insa daca cadem trebuie sa ne si ridicam caci Dumnezeul nostru cel ilimitat si de nepatruns in adancul sau, care nu foloseste doar 5% din creier si care este Iubire, are un plan pentru fiecare din oameni si mai ales, fiind iubire ne iarta. Si-ti iarta si tie mesajul :)
Cauta raspunsuri si roaga-te sa le intelegi, fii ca o albina, culege doar nectarul din flori! Citeste si unde nu intelegi INTREABA caci nimeni nu s-a nascut invatat, asta cu timiditatea e apa de ploaie, e doar o piedica spre intelegere.
Doamne ajuta!