Incredibil ce mult cerem de la altii, cata rigoare, perfectiune si tarie, cand noi insine avem atat de putin de dat. Stia Dumnezeu de ce i-a ales, inca de la inceputul veacurilor, inclusiv de Iuda stia si cu toate astea nu l-a ocolit nici nu i-a siluit aceluia libertatea, ba chiar, dinainte de veacuri stiind ce urmeaza, i-a aratat acestuia prietenie ca si celorlalti apostoli.
Ce vreau sa zic e ca, ok, e bine sa fim curiosi si sa dorim sa intelegem, dar poate ca avem o mica problema cand incercam sa reducem motivele si intelepciunea lui Dumnezeu la chestiuni care-s in ton cu psihologia omeneasca (pe undeva, cam asta fac si ateii, cand judeca actiunile si cuvintele lui Dumnezeu - in cazul lor, ei o fac doar de dragul ipotezelor - prin prisma ratiunii umane, ca si cum am putea folosi aceleasi unitati de masura si scheme cognitive).
|