[tricesimusquintus]

În prealabil postat de AdrianAamz

Dle Tricesimusquintus,

crezul niceean a fost pus pe hartie la 300 de ani dupa Hristos, sunteti de acord cu asta.
Deci matematic vorbind, la ortodocsi practica credintei a precedat cu 300 de ani enuntarea crezului.

Asta în situaţia că-i consideraţi ortodocşi pe Sf. apostol Petru şi chiar pe Hristos Însuşi!

În prealabil postat de AdrianAamz

In adventism, a existat intai un crez la care au aderat membrii acestei miscari, ori mai intai au practicat o credinta si apoi au formulat un crez ?

Cum bine spuneţi, mai întâi a existat o mişcare adventă pe la 1840, Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea cristalizându-se abia la 1863. Primii "adventişti" nici măcar nu erau de ziua a şaptea, erau de ziua întâia. Abia după înfiinţarea cultului au existat aşa numitele doctrine fundamentale de credinţă. Acum depinde la care adventişti faceţi referire. Altfel, noi îi putem socoti "adventişti de ziua a şaptea" şi pe sfinţii apostoli. Căci ei erau şi adventişti (aşteptători ai revenirii lui Hristos, şi încă în timpul vieţii lor) şi de ziua a şaptea (păzitori ai sâmbetei).

În prealabil postat de AdrianAamz

Cat despre Biserica universala si apostolica, problema as pune-o asa: cine are dreptate in privinta alcatuirii scripturii crestine care este Noul testament ?

Unii spun ca in primul secol crestin erau vreo 80 de comunitati crestine si ca fiecare avea evanghelia ei, din care citeau si pe baza careia isi practicau crestinismul.
Apoi, din acestea 80, Biserica a introdus in Noul testament doar pe acelea care i-au convenit, iar pe celelalte le-a interzis. Dar s-au pastrat si cele interzise.

A avut Noul testament mai mult decat 27 de scrieri ? A modificat Biserica numarul lor ? Daca da, de ce miscarile crestine din secolele 16-20 nu au corectat aceasta eroare ? Daca nu, inseamna ca Biserica are dreptate in privinta a ceea ce este scriprura si ce nu, cu toate consecintele care decurg de aici.

Dvs. ce credeti ?

Eu cred că acei creştini ai sec. IV au fost conduşi de Duhul Sfânt în discernământul alegerii epistolelor bune şi a respingerii celor eretice (epistola lui Iuda de exemplu). Totuşi consider o exagerare în a-i socoti "alcătuitorii" Noului Testament. Un legător de cărţi nu poate fi considerat autorul cărţilor pe care le strânge la un loc!