[daaniell]

"A gresi e lucrul omenesc, a deznadajdui insa e lucru dracesc." Sfantul Nil Sinaitul
Gandurile mele omenesti, nu sunt precum socotelile Lui Dumnezeu. Si atunci, sau vazand nimicnicia mea, ma caiesc, am nadejde si cred in Dumnezeu..sau sunt mandru(precum cel care ma conduce), nu ma caiesc, nu cred, cad in deznadejde si intru la judecata cu Dumnezeu.
Oamenii au multe boale, saracii, stramtori si izgoniri, pentru care pricina cartesc inaintea Domnului si se tanguiesc necunoscand aceasta facere de bine a indurarii Lui , cu dreapta judecata, trimitandu-le necaz vremelnic ca sa nu-i munceasca in veci.
Caci oamenii, de la inceput cand intra in aceasta lume, cele dintai fapte care invata firea, sunt: plansul si lacrimile. Si acestea sunt la toti, atat la imparati cat si la boieri, la saraci si scapatati. Fiindca dupa obiceiul lumii este oarecare deosebire intre imparat si rob; dar la lucrurile firii, nu este nici o deosebire, si in acelasi fel intram toti in viata, si iesim prin moarte. Deci toti ne aflam in aceasta lume ca intr-o vale a lacrimilor. Deoarece nimeni nu este care sa nu aiba necaz, fiecare sa faca in asa fel, sa-l rabde cu bucurie, caci nu este alta cale mai folositoare spre mantuirea sufletului, decat cea stramta si necajicioasa cale, prin care ne asemanam si urmam Stapanului nostru, fiindca El a ales aceasta cale pentru sine si pentru cei iubiti ai Sai, zicand catre noi, ca nu putem fi ucenici ai Lui, de nu vom lua Crucea sa-L urmam. Sa nu nadajduiasca cineva sa sporeasca in calea Domnului, sa se faca Lui mostenitor impreuna cu Sfintii in Rai, de nu va trece prin apele acestea ale necazurilor, precum Stapanul si toti Sfintii prin Cruce s-au proslavit.
Aceasta stiind crestinii cei credinciosi, doresc necazurile; iar cand ele vin, le primesc ca din mana Domnului, bucurandu-se; iar cand nu au necazuri se mahnesc mult si se amarasc, socotind ca Dumnezeu i-a parasit, si silesc trupul muncind cu posturi, privegheri si altele asemenea. Si cati urasc Crucea se aseaman cu diavolii, care numai vazand-o fug. Multi se cutremura de Cruce, pentru ca socotesc ca nu mai este alt Rai, decat aceasta lume care se vede. Si fiindca n-o iubesc, urmaresc voile lor, vietuind ca niste dobitoace necuvantatoare. Cand le vine vreun necaz, se plang si hulesc, nesocotitii, si se silesc sa se scape de ce nu pot.
Din aceasta pricepem ca necazurile sunt bine placute Domnului, si oricine zice impotriva, sa-l uram ca pe diavolul; iar celor ce ne necajesc, sa le multumim, precum a facut Domnul, numind pe Iuda prieten al Lui cand l-a vandut cu sarutare, ca sa ne dea noua pilda, sa avem ca pe niste prieteni pe cei ce ne gonesc, ca cei ce sunt unelte ale mantuirii noastre.
Si iarasi, a uri cineva necazul si a nu-l primi, este semn de moarte, precum vedem la bolnavul care uraste doctoriile si nu primeste pe doctor. Deci, este aratat, ca pe cat Dumnezeu iubeste mai mult pe cineva, cu atat mai mult ii da certare mantuitoare de suflet.
Ps: pentru cei ce nu cred si intra la judecata cu Dumnezeu..; in lumea aceasta moderna si pacatoasa sunt doua zile:azi cand mila Lui Dumnezeu este cu noi, si.. mania Lui Dumnezeu,care poate fi chiar maine. Nu uitati, umbra mortii ne tot urmareste, si de nu iubim Raiul, si nu credem in Cel ce aduce mantuire..vom merge acolo, unde ne-am tot dorit, condusi de vicleanul.
Toata puterea sta in Cuvant..de nu vom crede in El..suntem fi ai pierzarii.
Dumnezeu in mijlocul nostru