[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Lucian008

Cuvintele si rugaciunile nu au putere intrinseca.

Foarte bună observaţie. Numai că se poate face magie cu orice. Dacă se poate face magie folosind unghiile sau părul cuiva, oare un fragment din barba unui sfânt nu ar putea sluji unei asemenea practici ? Dacă formula "Ieşi deochi / Dintre ochi" este bună de descântat, oare un acatist nu ar putea servi şi el în acelaşi fel, prefăcând pe cineva care se vrea lui Cristos următor într-un urmaş al lui Simon Magul ? Orice poate sluji ca să încălcăm porunca I, chiar şi cele sfinte, adăugând astfel păcatele profanării şi sacrilegiului peste acela al vrăjitoriei spre mai marea durere a lui Dumnezeu şi a noastră.

Azi am vazut o alta postare unde cineva ii multumea Sf Parascheva ca a ajutat-o sa isi ia un telefon, desi mai avea 2 functionale. Sfinti, Fecioara si Dumnezeu ne ajuta in special cu cele sufletesti si spre mantuire, dar pentru neputintele noastre se indura si spre cele materiale. Cele materiale dar de care avem nevoie. Dar sa spui ca te-a ajutat Sf Parascheva sa iti iei un lucru de care nu aveai nevoie, in timp ce cu banii respectivi ai fi putut face ceva mult mai constructiv, ca sa nu vorbesc de milostenie spre agonisirea de comoara in ceruri, e o mare SUPERSTITIE. Pe acelasi principiu cineva i-ar putea multumi unui sfant ca a gasit o reducere la tigari.

Odată, ucenicii lui Dumnezeu şi-au dat seama că nu ştiu să se roage. Şi L-au rugat pe Domnul, cerându-I să îi înveţe să se roage. Aşa au primit oamenii "Tatăl nostru", care de aceea se mai cheamă şi Rugăciunea Domnească. Aţi observat că, dintre cele 7 cereri pe care le conţine, numai una are drept scop un obiect material: "pâinea noastră cea de toate zilele" ("spre fiinţă") ? Las la o parte că, după părerea unor exegeţi, până şi această cerere trebuie înţeleasă ca referindu-se la o cu totul altfel de pâine decât aceea pe care o tăiem cu cuţitul la masă. Vedem, deci, că Domnul ne îndeamnă să nu Îl ispitim, cerându-I, la tot pasul şi cât mai grabnic, cele materiale. "A crede" înseamnă nu numai a fi de părere că există o lume de dincolo, ci înseamnă a avea încredere în puterea proniatoare a lui Dumnezeu în lumea aceasta, a fi convins că, dacă Îi urmăm calea, toate ni se vor adăuga nouă, aşa cum El ne-a promis.