dau un copi paste de pe un alt site , ce a spus un vrednic preot ortodox :


[COLOR=#0066cc]Comentarii personale la următoarele întrebări[/COLOR]:
1. Ce părere aveţi despre folosirea, de către puterea politică, a biometriei şi a tehnologiilor de tip RFID în identificarea persoanei?
Introducerea cip-urilor este, fără îndoială, un scandal. Neacceptarea cip-urilor biometrice nu trebuie privită ca o reacţie pe fondul unui fanatism religios, aşa cum încearcă unii din mass-media să sugereze, ci, mai întâi de toate, ca o reacţie de apărare firească împotriva unei înregimentări forţate într-un sistem de supraveghere suspect.
După părerea mea introducerea cip-urilor este neconstituţională şi antidemocratică, întrucât nu s-a realizat prin dezbatere publică naţională şi încalcă flagrant “drepturile omului” prevăzut în Constituţia României şi în alte legi internaţionale. Privându-ne de libertatea noastră de opinie şi opţiune, executând orbeşte şi slugarnic toate recomandările UE şi prin faptul că statul român nu încearcă o negocieze şi o nuanţare cu UE sau cu USA, care să țină cont de drepturile noastre cetățenești, religioase sau de siguranță personală sau națională, atunci acesta devine doar un simplu angajat şi funcţionar al Uniunii Europene sau a unor interese străine, iar noi suntem doar figuranți și tratați ca o simplă marfă, pe care se poate pune o etichetă, cip-uri şi livra oricui.
De aceea, cred că expunerea informaţiilor digitale ale românilor fără discernământ şi discreţionar, reprezintă o acţiune inconştientă şi iresponsabilă şi poate fi considerată chiar ca o trădare a propriilor cetăţeni.
Prevenirea terorismului invocat și provocat tocmai de cei ce ne vor indentificați și controlați mai bine, nu se va realiza nici după introducerea cipurilor, ci soluția este încetarea războiului provocat de statele agresoare în țările de interes economic și nu cip-uirea oamenilor.
1.a. Credeţi că există implicaţii teologice ale acestei probleme şi, daca da, care ar fi, pe scurt, acestea?
A nu discuta despre acest subiect din punct de vedere teologic este ca și când nu te-ar interesa semnele vremii (Matei 16, 3) sau a disprețui profețiile (1 Tesal. 5, 20), care ne previn despre vremurilor de pe urmă. A nu ține cont de acest aspect vital mântuirii omului, înseamană a trăi doar după bunăstarea și foloasele timpului, oferite de tehnologia fără granițe, deci făra raportare la Sf. Scriptură. Prima consecință ar fi desacralizarea omului și a istoriei, deci secularizare totală.
Omul ca “slavă a lui Dumnezeu” cum spune Sf. Irineu este privit de Sf. Părinţi, ca având o vocaţie personalistă. Or, tehnologia biometrică poate transforma omul doar într-un număr. Deci Biserica şi în general Teologia are menirea de a apăra “firea omului” în toată normalitatea ei personală şi nu pe bucăţele, ci unitar şi holistic. Omul este redus de la imago Dei la un simplu număr sau cip electronic, întrucât din punct de vedere al evidenței biometrice, cel care nu va figura într-o bază de date, nu va exista din punct de vedere fizic, deci social și astfel va fi lipsit de toate drepturile. Or, ontologia omului este iconică și are o identitate taborică, deci față către față în demnitate, cinste și slavă dumnezeiască și nu o identitate numerică impersonală, în sensul apocaliptic ca ”număr al omului” (Apoc. 13, 18).
Biserica trebuie să lupte împotriva acestei tendinţe de a pierde identitatea taborică a persoanei umane şi să ia atitudine morală împotriva ”ştiinţei” imorale, a mondialismului despotic și a tehnologiei totalitare și înrobitoare, care transformă pe om într-un număr sau instrument și să atenționeze profetic atunci când știința sau tehnologia nu mai slujește omului, ci unui grup de interese, fie științific, economic, financiar, politic, mondialist, etc., și care urmărește să organizeze creaţia ca o totalitate închisă, în care omul este micul ei dumnezeu. Această atitudine și chemare responsabilă a Bisericii ar putea influența ştiinţa, să recunoască faptul că ea este în mod dinamic neterminată, deci nu este definitivă şi că nu are absolut nimic de spus în mod direct despre transcendenţă și destinul hristic al omului. Știința trebuie să se oprească acolo unde încalcă conștiința religioasă și transcendența firească a omului spre veșnicie. În acest context se impune o bioetică a științei și a tehnologiei biometrice din punct de vedere ortodox.
2. Ce părere aveţi despre comunicatul biroului de presă al patriarhiei pe tema paşapoartelor biometrice?
Întrucât nu conține semnătura membrilor sinodali, așa cum este procedura canonică (vezi de ex. Pastorala din Duminica Ortodoxiei), consider că nu este vorba de o hotărâre sinodală oficială, discutată și analizată din punct de vedere teologic, ci un simplu comunicat dat în grabă de biroul de presă al Patriahiei. Refuz să cred că un Sinod de o asemenea valoare, nu ar fi luat în discuție implicațiile teologice, cetățenești, psihologice etc. ale cip-urilor biometrice, ci s-ar fi oprit doar la cele de natură legislativă europeană sau națională. Te întrebi la asemenea provocări, ce spune Sf. Scriptură nu ce părere are Ministerul de Interne…!
Referitor la comunicatul de presă îl consider superficial, pueril, pe alocuri dictatorial și total secular, întrucât se raportează nu la revelația divină ci la reglementările UE. Ar fi fost hilar pentru Sf. Sinod să fi luat în considerație asigurările date de Direcţia Generală de Paşapoarte (vezi anexa 2), directivele UE și să treci cu vederea atenționarea profetică din Apocalipsa 13-14, întrucât este vizibil chiar și pentru laicii mai puțin instruți teologic, că acțiunea documentelor biometrice este o acțiune premergătoare epocii antihristice, întrucât presupune un control total asupra omului.
Scopul fundamental al Bisericii este acela al îndumnezeirii omului, deci al ipostasului uman și nu urmărirea confortului credinciosului cu orice preț și transformarea credinței creștine într-o simplă noțiune utilitaristă. Cred că nu era nevoie de a face o demostratio, în sensul argumentelor raţionale teologice, legislative sau tehnologice referitoare la cip-uri, ci în cazul de față este vorba de o afirmatio – adică a mărturisirii revelaţiei divine și raportarea la aceasta și nu la directivele UE sau a altor organisme. Într-o istorie în care Dumnezeu s-a întrupat, ca dovadă a iubirii sale pentru oameni, angajarea noastră în rezolvarea crizelor, sau cel puțin atenționarea credincioșilor despre problemele pe care timpul ni le pune în cale este cea dintâi formă de manifestare a filantropiei, a responsabilităților noastre personale sau eclesiale şi a urmării (imitării) lui Hristos. A nu ține cont de acest lucru însemnă că există o gravă criză creștină de indentitate personală, eclesială sau comunitară. Canonic, singura hotărâre sinodală validă este cea de la Cluj, întrucât semneaza fiecare episcop în parte și nu un birou de presă.
3. Reprezentanţii mai vizibili ai laicatului ortodox au o viziune diferită de cea care răzbate din comunicatul biroului de presă patriarhal, asumându-şi o atitudine conservatoare critică şi deschizând acţiuni juridice de contestare a introducerii paşapoartelor biometrice.
Cum vă explicaţi această diferenţă de viziune între laici şi comunicatul biroului de presă al patriarhiei? Ce consecinţe poate avea?
Consider acțiunea laicilor și a unor monahi și preoți responsabilă și îndreptățită, întrucât forma de rezistență împotriva înregimentării electronice abuzive este propovăduirea Sf. Evanghelii, atenționarea profetică în Duhul lui Hrisots și răbdarea creștinilor până la prigoană, însă nu ca formă de răzvrătire sau revoltă împotriva Statului sau a Bisericii, ci ca motivație hristică și formă de păzire a poruncilor lui Dumnezeu: “Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Iisus. (Apoc. 14, 12). Deci soluția este răbdarea până la prigoană, în ultimă instanță. Acesta este un indiciu, că cei ce se vor opune pecetluirii sunt ”aleși de Dumnezeu și că sunt înscriși în cartea vieții Mielului de la întemeierea lumii” (Apoc. 13, 8). Deci nu este vorba de predestinație, întrucât răbdarea și martirajul presupune voința și participarea oamenilor în mod direct și activ, ci este vorba de o preștiință a lui Dumnezeu. Vor cădea și vor fi nepăsători doar nevrednicii: ”Şi i se vor închina fiarei toţi cei ce locuiesc pe pământ, ale căror nume nu sunt scrise, de la întemeierea lumii, în cartea vieţii Mielului celui înjunghiat. (Apoc. 13, 8).
Creștinul este chemat, să arate firescul credinţei creștine într-o lume, pentru care creştinismul a devenit atât de nefiresc sau chiar o piedică, pentru cei ce vor să stăpânească lumea și pe om în mod samavolnic. A renunța la această chemare, înseamnă a renunța la chipul și asemănarea noastră cu Dumnezeu și marchează sfârșitul libetății noastre și începutul sclaviei pre-antihristice (vezi cip-ul RFID).
Cred că fiecare creștin responsabil are obligația morală să arate lumii, că virtutea este mai atractivă decât păcatul și să trăiască adecvat, tocmai ceea ce crede și se roagă. Acest mod firesc de trăire a credinței creștine, va arăta lumii, că normalitatea vieții umane este mai utilă decât tehnologia înrobitoare, care ușor se poate transforma în terorism tehnologic, atunci când omul este privit doar ca o marfă sau o piață a muncii și nu ține cont de valoarea și destinația lui hristică.