Spalarea mainilor inalta pe om
Aflati inca in pustiu, inainte de a primi Legea divina, Tora, evreii au primit porunca sa-si spele vesmintele si trupul. Marea grija pentru puritate a evreilor de mai tarziu, confruntati cu problema intinarii rituale, anume aceea care rezulta in urma contactului cu un defunct sau unui contact sexual, e dovedita de faptul ca, de jur imprejurul Mediteranei, multe sinagogi au fost construite in apropierea marii, acolo unde ablutiunile cu apa de mare puteau fi foarte usor practicate. Spalarea mainilor inaintea rugaciunii de dimineata sau inainte de a manca e legata, in mod indiscutabil, de amintirea Templului, fara a avea vreo legatura directa cu ceea ce inseamna curatenia sau igiena. Spalarea mainilor inaintea oricarei mese sau inaintea oricarui consum de paine confera alimentului respectiv statutul de hrana sfanta si, totodata, inalta mainile omului, dar si pe om in intregul sau. Ritualul "inaltarii mainilor" simbolizeaza, prin el insusi, ca si prin scopul sau, spiritualizarea actului in sine prin binecuvantare si evitarea comportamentului mecanic.
|