[cezar_ioan]

În prealabil postat de Seraphim7

Nu am cartea momentan la mine,insa asemanarea consta in originea comuna si contactul pe care l-ar fi avut initiatorii isihasmului cu practicantii orientali,bineinteles primii calugarii crestini au dezvoltat propria cale a contemplatiei care se bazeaza exclusiv pe Iisus.Depinde din ce perspectiva privesti lucrurile,crestinismul e doar de 2000 mii de ani pe cand traditia orientala are radacini mult mai vechi...Oricum e clar ca ambele ofera cai ale eliberarii,nu vreau sa intru in detalii.Cauta cartea si vei vedea mai in detaliu.

OK, mulţumesc, speram să ai o pagină din cartea lui Eliade la îndemână.
Atenţie însă, în lumea misterelor de care Eliade era atât de îndrăgostit (ca orice ins sedus zdravăn), circulă multe scorneli care servesc drept "argumente", al căror scop este unul singur: să susţină un mort ca să stea drept, în picioare, iar dacă se poate chiar şi ţanţoş-foc.

Tare mi-ar plăcea să te ţii o vreme de rugăciunea lui Iisus, în condiţiile pe care le precizam şi să stăm de vorbă după aceea. Nu te mira de capacităţile mele de a prevedea viitorul: opinia îţi va fi considerabil modificată...:)
Toate cele bune!

P.S. Dragul meu, de ce dai atâta importanţă argumentelor vechimii? Oare yoghinii cei dintru început, de pildă discipolii lui Patanjali, se lăudau cu vechimea sistemului yoga? Şi totuşi îl practicau, credeau în maestrul lor şi în ceea ce făceau.
Similar, despre primii creştini, despre Apostoli şi episcopii puşi de ei prin cetăţi, ce poţi spune: că se bazau pe o credinţă şi o practică din vechime? Biserica îşi trăia primii ei zori...

Dacă e să vorbim de argumentul rădăcinilor, al timpului imemorial, atunci sper să credem amândoi că Sursa, Izvorul este Dumnezeu. Şi atunci, cel care se întemeiază pe Dumnezeu este cel mai în măsură să fie crezut şi urmat. Şi cine Altul este mai vrednic de crezare dacă nu Domnul? Iar noi, crezînd şi trăind în El, cum n-an putea să fim vrednici de crezare, comparativ cu urmaşii altor rădăcini, de data aceasta strict pământene.
Deci, dacă crezi că Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat şi a trăit printre noi oamenii ca să recăpătăm viaţa veşnică şi asemănarea cu Dumnezeu, avînd acum prin El refacerea chipului Lui în noi, ce mai poate fi yoga? Iar dacă nu crezi în Hristos, yoga e lucru mare, desigur...

În fine, te rog să dai atenţie o clipă şi faptului că Dumnezeu a recuperat pe om după un Plan al mântuirii, deplin prin Iisus Hristos, prin Jertfa Lui pe Cruce, urmată de Înălţare, lucrarea Bisericii şi toate celelalte.
Înainte de Hristos au fost, desigur, şi alte căutări ale oamenilor, au fost intuiţii, presimţiri, preînchipuiri chiar. Aşa sunt şi cele scrise în VT, aşa sunt şi cele din religiile orientale, greceşti, egiptene etc. Cu diferenţa că în VT se petrece o parte din Revelaţia supranaturală, prin prooroci şi alţi oameni aleşi de Dumnezeu, prin care a grăit Duhul Sfânt, pe când în celelalte religii totul s-a rezumat la căutarea şi intuiţia omului natural.
Religiile orientale sunt, aşadar, etape timpurii ale omenirii care, poate în virtutea chipului lui Dumnezeu care nu a putut fi distrus în om, plăsmuiau diverse fantezii, nu lipsite de oarecare înţelepciune şi frumuseţe, însă strict naturale, omeneşti, fără participarea lui Dumnezeu, fără Revelaţie supranaturală.

Deci ceea ce a studiat şi sistematizat Eliade e istoria unor căutări omeneşti, iar nu conţinutul Revelaţiei divine, deplină prin Iisus Hristos. Şi nici istoria mântuirii creştinilor nu a studiat el, ci tot felul de lucruri lumeşti, conjuncturale ei. De altfel, dacă răsfoim un tratat scris de Mircea Eliade, precum chiar Tratatul de Istorie a Religiilor, constatăm două lucruri semnificative pentru un creştin: Eliade acordă extrem de puţine pagini creştinismului, respectiv consideră că creştinismul e o credinţă oarecare, închipuită, într-un mântuitor oarecare, aşa cum întâlnim în mai toate religiile. Acestea fiind clare, în ceea ce-l priveşte pe Eliade, nu pot lua în serios opinia acestui om atunci când ne prezintă creştinismul sau orice alt lucru pe care îl compară cu unele conţinuturi ale vieţii creştine. Studiile lui sunt folositoare, însă, când vrem să înţelegem căutările istorice ale unor oameni din toate timpurile şi din toate locurile, cărora nu li Se dezvăluise Dumnezeu.