[TINERI PENTRU ROMANIA]

PĂMÂNTUL NATAL

Aparţinem unui Neam, unui Pământ, unui trecut.
Am putea ignora asta.
Am putea încerca s-o uităm.
Dar cum sângele apă nu se face vom reveni chiar fără voia noastră la sursele vieţii.

Ne întoarcem mai întâi la cei de un sânge cu noi.
Legăturile de familie devin din ce în ce mai strânse pe măsură ce trece timpul.
Când sângele e în joc nu stăm pe gânduri. Sângele devansează raţiunea. Ne identificăm cu el ca şi când venele noastre ar fi una, ca şi când familia n-ar avea decât o singură inimă care bate pentru toţi.

La fel şi cu Ţara.
Nu ne putem detaşa de ea chiar dacă o părăsim.
Vederea unei poze îngălbenite cu munţii noştri, amintirea mirosului de fân proaspăt cosit, unduirea domoală a dealurilor noastre, verdele câmpurilor noastre readuc la viaţă atât de puternic sentimentul de iubire pe care-l avem pentru Ţară încât simţim un nod în gât şi ne podidesc lacrimile.

Trecutul Ţării e întipărit în străfundul conştiinţei noastre şi al sensibilităţii noastre.
Totul la noi e supravieţuire, renaştere.
Trecutul Ţării renaşte în fiecare generaţie aşa cum primăvara renaşte în fiecare mugur.

Chiar dacă suntem rătăcitori prin lume pământul natal ne trimite în inimi un fluid cald pe care nu-l creăm şi care ne domină.
E de ajuns o voce la un post de radio prins într-o Ţară îndepărtată pentru ca amintirile, legăturile şi credinţa să reapară, adevărate filigrane înscrise cu litere de neşters în urzeala zilelor naostre chinuite.

Tomescu Ionuţ