Citat:
În prealabil postat de sophia
Eu totusi nu sunt lamurita:
Ce trebuie sa spunem la spovedanie?
|
Pacatele grave ( = mai sunt numite si "pacate grele", "pacate de moarte" sau, in mod eronat "pacate capitale"). Altfel spus, incalcarile facute cu voie si in mod liber ale Poruncilor (mai exact: cele zece Porunci, asa cum le intelege Biserica, plus poruncile Bisericii).
Asta, teoretic.
Practic, la examenul de constiinta trebuie sa lucram cu un mare "indice de suspiciune" ca sa zic asa, astfel incat la cel mai mic dubiu asupra gravitatii unui pacat sa il consideram grav si sa il spovedim. Vom gresi mult mai putin marturisind pacate usoare decat am face-o nemarturisind pacate grele. Fiindca, in primul caz, cel mult ne vom plictisi confesorul, pe cand in al doilea devine chestionabila validitatea Tainei.
Morala este o stiinta vasta si, ca laici, nu putem avea pretentia ca intelegem usor gravitatea unui pacat. Spre exemplu, barfa este un pacat greu sau unul usor ? Intrebarea cheie este "care e continutul barfei" ? Daca barfa "stampileaza" pe cel barfit cu un pacat grav, atunci barfa respectiva e incalcare grava a poruncii a 8-a si trebuie neaparat marturisita. Daca, insa, pacatul despre care il acuzam pe barfit nu e el insusi pacat grav, atunci barfa nu e pacat grav. Propozitiile "seful este betiv" si "seful trage parturi cand e singur in birou" par, in ochii neinitiatului, doua barfe la fel. Dar duhovnicul nostru stie ca diferenta dintre ele este enorma, ca intre simpla imbolnavire a sufletului si moartea sufletului. De aceea, uneori, noua ni se pare ca un duhovnic cam intra in detalii cand ne cerceteaza, dar de fapt sunt intrebari cheie ca sa isi dea seama de gravitatea pacatului.
Asta, cu barfa, a fost o intrebare foarte simpla, dar sunt multe care ii pot incuia chiar si pe cei mai avansati in studiul doctrinei morale, fie ei calugari, presbiteri, episcopi. De aceea, din tot ce am citit referitor la vietile sfintilor, am vazut ca ei spovedeau adesea pacate cu totul minore. Stiau ei ce stiau, iar noi e bine sa facem la fel. Spovedind TOATE pacatele care ne ies in evidenta la examenul de constiinta, nu vom pierde niciodata nimic, iar uneori vom castiga.
Citat:
Si daca nu ai ce sa spui?
|
Daca ati ajuns la un asemenea grad de sanctitate incat examenul de constiinta, facut cu indreptarul de spovada in mana, arata ca nu ati facut niciun pacat, si ati facut asta dupa ce v-ati rugat lui Dumnezeu sa va dea harul de a va vedea pacatele, atunci trebuie ca cel putin o data pe an, de preferinta in Sfantul si Marele Post, sa mergeti la biserica, sa cereti spovada si sa spuneti asa: "In numele Tatalui, si Fiului si Duhului Sfant, marturisesc lui Dumnezeu si dumitale, parinte, pacatele mele. Mi-am cercetat cugetul si am ajuns la concluzia ca nu am niciun pacat facut in ultimul an. Dar am venit, fiinca cineva de pe Forumul Ortodox mi-a spus ca trebuie sa vin macar o data pe an la spovada. Cer indurare de la Dumnezeu pentru eventuale pacate de care nu-mi amintesc si de la dv, parinte, dezlegare pentru Sf Impartasanie".
Ati notat ? Asa e bine sa faceti si sa spuneti. Pe urma, veti vedea ce zice duhovnicul.
Citat:
|
In pildele din Sf. Evanghelie se duc oamenii la Iisus si sunt iertati pe loc. Dar ei nici nu spun ce au facut. EL ii stie toti si ii iarta.
|
Care pilde ? Va referiti la bolnavi ? Ei isi arata bolile lui Isus. Bolile sunt metafore pentru pacate.