[Iorest]

În prealabil postat de Yasmina

Eu nu-i inteleg de fel pe acestia care se plang de self esteem raportat la activitatea pe conturile de socializare. Mai precis care este resortul prin care iti submineaza personalitatea si linistea interioara?Trebuie intradevar sa fi gelos ,rautacios si ofticos din fire ca sa te indispui ca un alt coleg sau"prieten" tocmai a avut un succes.

Nu e nimic de înțeles, când e să se instaleze anxietatea sau depresia nu întreabă pe nimeni și multe tulburări nu au nicio logică.

La urma urmei,tot trebuie sa iesi din casa si sa accepti realitatea ca nu provii dintr-o familie cu bani,de succes si ca trebuie sa infrunti viata cu orice pret posibil.

Când ieși din casă n-ai cum să vezi tot parcursul de viață al diferiților oameni care au o stare de spirit mai bună, din contră mai observi și gafele sau stupizeniile care ridică voalul de pe ei ori în lumea virtuală rareori există hibe la cei versați în a-și șlefui fără cusur profilul și imaginea de sine ce se vrea a fi transmisă.

Și chiar și pe stradă frustrează într-o măsură cocalarii și neatenții care de exemplu produc pericol în trafic conducând mașini scumpe sau care nu sunt atenți la drum din cauza preocupării cu gadgeturi scumpe.
E clar că vreo 90% din cei cu mașini scumpe de exemplu nu le merită, ori pentru că nu le-au produs ei, ori pentru că sunt făcute din escrocherii, evaziune sau dintr-o formă prostituție pe interes.

Până la urmă frustrarea poate veni și dintr-un simțământ al dreptății și al echitabilității în viață vizavi de valoarea muncii individuale a fiecăruia, condițiile de muncă și calitățile intelectuale.
Într-o echitate perfectă nu ar fi normal ca un manelist sau un rapper din Statele Unite care propagă patimile grosolane în milioane de oameni și are un IQ de maxim 100, să câștige mai mult decât un profesor universitar doar pentru că bufonul e urmat de miriade de idioți sugestionabili la publicitate.
.

Eu gasesc chiar un efect constructiv ,in faptul ca oamenii isi dezvaluie momente si activitati din vietile lor care pot fi interpretate drept interesante de urmat sau inspirationale.

Asta e și problema că efectul constructiv ar putea să fie invers, adică dacă nu ai anumite activități considerate inspiraționale în timpul tău istoric, dacă nu ai un anumit statut, dacă nu citești literatură tip Tolkinen, nu frecventezi cafenele culturale scumpe, nu vizualizezi anumite seriale, nu ai copii, familie, casă, excursii dese, mâncat la restaurant zilnic, ceasuri, telefoane, ochelari de soare, ținute și gadgeturi de o anumită cotă, saună, fitness, ștranduri exclusiviste să fi considerat un om care trăiește într-o formă de „mizerie existențială” raportat la posibilitățile vremii pe care alții le au și le exploatează în timpul biologic al vieții lor.

Pe lângă asta multitudinea de informații dă impresia că activitățile se petrec zilnic, pe când poate ele sunt dispersate în timp, dar mediul facebook le comprimă de parcă alții ar avea agenda zilnică atât de încărcată.

Acela care are probleme de adaptare si acceptare a unor oameni de succes ,acela denota niste trasaturi de boala sufleteasca ,care vor duce ulterior la chestii mai grave.
Faptul ca nu poti sa accepti existenta ta mult mai banala decat a altuia ,sa zicem a unui rock star -spune multe despre echilibrul tau interior;spune multe depre ego-ul tau necopt si multe altele.
Ca sa nu mai spunem,ca noi ca si crestini trebuie sa ne cunoastem lungul nasului si sa ne ocupam de chestii mult mai profunde.

Care este diferenta intre viata reala la un colegiu national ,sa zicem,unde invata in pondere mai multi adolescenti cu familii de succes si ceilalti care nimeresc acolo ,din intamplare si care provin din familii marginale?

Un copil din familii marginale nu nimerește la întâmplare la un colegiu de prestigiu unde e competiție, din contră adesea ajunge acolo pe foarte multă muncă și în competiție directă cu alții pentru care părinții trag sfori și influențe să fie acolo și-și permit să le dea și meditații.
Până și Andrei Pleșu spunea că el a învățat în liceu pentru că era un copil de la țară și a vrut să demonstreze.

El poate va fi printre primii, dar statutul social îl va limita mereu de la un nivel maximal de viață până când va ajunge să se pună pe picioare.

Ca să fim bine înțeleși există oameni care au singurul merit în viață de a nimeri într-o familie bună, fără să exceleze la nimic.
Faptul că unuia i-a dat viața o pleașcă de bunăstare nu e deloc de invidiat, dar până să ajungi la nivelul unui astfel de om dacă el nu se autodistruge prin droguri și cheltuieli iresponsabile va fi foarte greu și mult de tras, ba mai mult în școală oricâte acte de indisciplină și dezinteres pentru învățătură ar avea un astfel de ins, mereu va avea propteaua și va cădea în picioare.
Poate va influența și concurența pe posturi ulterior prin relațiile lui și va ocupa din nou un loc direct față de alții care au învățat, va avea întâietate la căsătorie cu fete de nume bun datorită familiei, etc.

Frustrarea nu e că unul are pe merit și muncă, ci că unul fără merit, fără muncă ocupă un loc nemeritat în disprețul legilor, normelor și al legii competiției doar pentru că are o proptă, sau e într-o anumită familie în care părinții chiar au făcut ceva în viață.

Scuze ,pt comentariul cam off topic, insa eu nu inteleg care este treaba cu atata super-protectie ,sa nu ranim sentimentele unor oameni slabi,bolnaviciosi sufleteste ,care sunt atat de centrati in propria satisfactie incat succesul si evenimentele fericite ale altora ,le fac rau si-i nefericeste.

Egoul se exacerbează la maxim pe facebook, un om care are un nivel mare de trai, ar fi fericit pur și simplu n-ar trebui să-i anunțe pe alții ca un disperat cu fel de fel de poze.

Câte poze pune Țiriac(senior) cu privire la distracțiile lui, cei din tagma lui n-au nevoie să-i înștiințeze pe alții despre statutul exclusivist ei îl trăiesc din plin în liniște, nu epatează.