View Single Post
  #198  
Vechi 21.03.2018, 21:32:50
Jonnyw2013 Jonnyw2013 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 12.02.2015
Religia: Ortodox
Mesaje: 687
Implicit Poveste adevărată: "Internetul mi-a distrus relația și viața!"

Avand in vedere ca social media este manipulata vadit (a dovedit-o si ultimul scandal Cambridge Analytica)si eventuale studii despre impactul Fb asupra familiilor,tinerilor,oamenilor in general nu sunt facute,sau daca sunt facute nu sunt mediatizate corespunzator ca sa nu strice niste afaceri imbecile.DAtoria noastra ca oameni care am trait si inainte de Fb,trebuie sa aratam tinerilor cum a fost si inainte, si eventuale situatii care nu sunt OK sa le scoatem in fata.
Una din situatiile care m-a impresionat ,dar sunt multe situatii care au acelasi tipar:

Poveste adevărată: "Internetul mi-a distrus relația și viața!". Află de ce!

Mă uitam zilele trecute pe niște poze vechi de familie, împreună cu mama. Și mi-am dat seama că trăiesc în epoca greșită. Îmi doresc o viață stabilă și împlinită lângă un om care să mă iubească până la moarte, să îmbătrânim împreună și să ne legănăm nepoții pe genunchi. În loc de asta trăiesc în epoca vitezei, a Internetului, a informației, a fast food-ului și a fast-love-ului.
Nu mai suntem altceva decât niște piese de schimb într-un uriaș mecanism de consum. Ne schimbăm partenerii precum garderoba, iar cine nu se adaptează nu are decât să sufere.

Relația mea a început frumos, promițător, și nu aveam niciun motiv să mă îndoiesc că ea va dura o veșnicie. Eram împreună de trei ani când mă așteptam ca relația noastră să se oficializeze, nu să se destrame. În loc de asta am asistat neputincioasă la înlocuirea mea pe "peretele" de Facebook al iubitului meu cu o alta, mai tânără, mai interesată de "activitățile" lui online, dar aflată la mii de kilometri distanță. Aparent imposibil de crezut că așa ceva îți poate distruge o căsnicie, nu?

La început am luat această activitate frenetică a lui ca pe ceva de amuzament, ca o noutate, așa cum a luat-o toată lumea. Amândoi aveam activitate de birou la serviciu, dar pe mine niciodată nu m-a prins această socializare online ca pe el. Citesc știri pe Internet, mă informez, am email, nu sunt o înapoiată din punctul ăsta de vedere, dar mai mult decât atât prefer relațiile umane vii și neintermediate de un ecran și o tastatură.

Cu timpul însă, relația noastră s-a schimbat de am ajuns să aflu de preocupările lui sau de stările lui, dispozițiile lui de pe Facebook, în loc să mi le spună prin viu grai, acasă. Chiar și când venea de la serviciu tot pe computer își încheia seara. Nu mai stăteam la masă împreună, nu mi ieșeam aproape deloc împreună, pentru că el era mai pasionat de ce se întâmpla pe acel "perete" virtual decât de viața noastră.

Mi-am făcut și eu un cont acolo ca să văd ce e așa special. Nu m-a prins "microbul", dar am început să folosesc acea unealtă ca să fiu mai aproape de el. Măcar virtual. Am fost astfel martoră la apropierea lui treptată de o domnișoară care trăiește în altă țară, a fost inițial la studii apoi a rămas acolo, și cu care ajunsese că împărtășească în fiecare zi impresii despre lucruri aflate pe Internet, muzică, filme, reportaje orice.

Practic relația asta a lui cu ea s-a legat virtual și a ajuns, în cele din urmă, astă vară, când s-au întâlnit pentru prima dată, să fie o relație reală. Să se îndrăgostească și să renunțe la viața noastră. Am fost schimbată cu un nume și o mică poză. Toate amintirile noastre reale, sentimentele noastre, dragostea, promisiunile, visele, toate s-au diluat în fața unei realități virtuale. Chiar când scriu aceste rânduri îmi dau seama cât de artificial sună. Și totuși asta e ceea ce mi s-a întâmplat. Eu, o femeie încă tânără – am 28 de ani – frumoasă, gospodină, iubitoare, am fost schimbată cu o idee, niște scurte conversații virtuale, like-uri, share-uri, impresii pe marginea unor evenimente la care niciunul dintre ei nu fusese, doar le citiseră.

Sunt singură de mai bine de jumătate de an, de când el a preferat să aibă o viață pe jumătate online în locul vieții noastre reale, și mă tot gândesc la ce mă așteaptă. Ăsta e viitorul? Asta e viața la care trebuie să ne adaptăm? Ăsta e progresul? Avalanșa asta de informație și îmbunătățirea comunicațiilor, softul ne dăunează la partea hard a vieții. Înșelatul și posibilitatea de a schimba partenerul au devenit atât de facile cum, încât e probabil foarte greu să reziști tentației. Ce șanse mai sunt să ai acum o relație normală umană, să-ți întemeiezi o familie, să faci planuri de viitor, când totul se poate schimba într-o clipă, cu doar un clik pe Internet?

Nota redacției. Această poveste este adevărată. Subiectele sunt alese în urma mesajelor trimise la redacție sau a problemelor ridicate de cititoarele eva.ro pe forumul site-ului. Numele personajelor au fost schimbate din motive ce țin de protejarea intimității celor implicați.

http://www.eva.ro/dragoste/relatii/p...col-40133.html
__________________
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2011/...-ca-pe-erezii/
"€žCând am ieșit pe ușa care mă purta spre libertate, am știut că dacă nu las ura și amărăciunea în spate, voi continua să fiu în închisoare€".-Nelson Mandela
Reply With Quote