Daca as avea ocazia as vizita un pustnic. De ce nu? Consider ca un adevarat pustnic se intalneste cu vizitatorii numai cu ingaduinta lui Dumnezeu, caci altfel nu mai e pustnic. Adica dupa ce sta cativa ani in pustie si are ce sa-mi spuna, nu imediat ce a parasit lumea si cand el insusi poate ca se mai lupta cu patimile.

In trecut, cand nu erau atatea carti, se punea mare accent pe discutiile cu persoane induhovnicite. As merge impreuna cu o persoana, maximum doua. Grupurile mari deja inseamna turism. Nu te alegi cu mare lucru. Faci o fotografie, esti atent la elemente de decor si uiti de aspectele esentiale. Daca ar zice ca nu poate sa ma primeasca, i-as respecta dorinta.