Interesanta poveste. Fara sa aiba legatura cu mesajul transmis de povestioara, cred ca exista o directie gresita prin care se accentueaza importanta sau aspectul pozitiv al unei vieti grele, acoperita de necazuri si nevoi.
Repet, dincolo de mesajul de mai sus...
O viata crestina nu trebuie reprezentata, asa cum exista tendinta, prin astfel de cazuri... Crestinismul insusi este o religie a optimismului, a vietii, si a bucuriei. cazurile astea ar trebui si constituie de fapt niste extreme... Iov este un exemplu, insa nu ar trebui sa reflecte o anumita mentalitate... Sper ca ma fac inteles. `Ar trebui sa va bucurati ca aveti necazuri` - se forteaza... In cel mai bun caz, `ar trebui sa vedeti partea buna a lucrurilor` (sa vezi jumatatea plina a paharului) - insa imaginea plastica a unui astfel de caz, nu este una tocmai reusita in capul meu...
Inteleg perfect dimenisiunile sociale ale crestinismului... insa in cele din urma aspectele astea sunt superficiale - ma refer la faptul ca omul devine mai apropiat de Dumnezeu cand are necazuri, se vorbea pe undeva pe aci de saracie - ca motiv de apropiere a oamenilor fata de Biserica. Nu e corect sa fie asa, si mai ales nu e corect sa se sublinieze lucrurile astea...
Un pic de soare nu strica...
|