B) În expresia „frații Domnului“, termenul „frate“ are în mod sigur acest sens mai larg, deoarece:
1. La Buna-Vestire, Sfânta Fecioară își exprimă clar hotărârea fermă de a rămâne fecioară. Nu știu de bărbat (Luca 1, 34) nu poate însemna în acest context, așa cum am mai arătat, decât: „Nu vreau (nu am de gând) să știu de bărbat“; este evident că ea intenționa să rămână fecioară și după trecerea perioadei de logodnă (care la evrei dura, de regulă, un an) și luarea ei de către dreptul Iosif.
2. În Sfintele Evanghelii este vorba totdeauna de Iisus, de Maria, mama Lui, și de Iosif:
• Matei 2, 11: și intrând în casă, au văzut pe Prunc împreună cu Maria, mama Lui;
• Matei 2, 13: După plecarea magilor, iată îngerul Domnului se arată în vis lui Iosif, zicând: Scoală-te, ia Pruncul și pe mama Lui și fugi în Egipt;
• Luca 2, 16: și, grăbindu-se, au venit și au aflat pe Maria și pe Iosif și pe Prunc, culcat în iesle;
• Luca 2, 34: Și i-a binecuvântat Simeon și a zis către Maria, mama Lui...;
• Luca 2, 48: Și, văzându-L, rămaseră uimiți, iar mama Lui a zis către El: Fiule,de ce ne-ai făcut nouă așa? Iată, tatăl Tău și eu Te-am căutat îngrijorați;
• Luca 3, 23: Și Iisus Însuși era ca de treizeci de ani când a început (să propovăduiască), fiind, precum se socotea, fiu al lui Iosif... Maria este numită „mama lui Iisus“, iar Iisus este numit simplu „fiul Mariei“ (Marcu 6, 3), expresie care ar fi dat loc la confuzii dacă ea ar fi avut și alți copii. Episodul cu Iisus la templu la doisprezece ani relevă clar că Iisus este singurul copil pe care-L au în grijă Fecioara Maria și dreptul Iosif. Iată frumoasa relatare lucanică a acestui moment din viața Copilului Iisus: Și părinții Lui, în fiecare an, se duceau de sărbătoarea Paștilor, la Ierusalim. Iar când a fost El de doisprezece ani, s-au suit la Ierusalim după obiceiul sărbătorii. Și sfârșindu-se zilele, pe când se întorceau ei, Copilul Iisus a rămas în Ierusalim și părinții Lui nu știau. Și socotind că este în ceata călătorilor de drum, au venit cale de o zi, căutându-L printre rude și printre cunoscuți. Și, negăsindu-L, s-au întors la Ierusalim, căutându-L. Iar după trei zile L-au aflat în templu, șezând în mijlocul învățătorilor, ascultându-i și întrebându-i. Și toți care Îl auzeau se minunau de priceperea și de răspunsurile Lui. Și, văzându-L, rămaseră uimiți, iar mama Lui a zis către El: Fiule, de ce ne-ai făcut nouă așa? Iată, tatăl Tău și eu Te-am căutat îngrijorați. Și El a zis către ei: De ce era să Mă căutați? Oare nu știați că în cele ale Tatălui Meu trebuie să fiu? Dar ei n-au înțeles cuvântul pe care l-a spus lor. Și a coborât cu ei și a venit în Nazaret și le era supus. Iar mama Lui păstra în inima ei toate aceste cuvinte (Luca 2, 41-51).
3. Mai ales din Ioan 7, 3 și urm. rezultă că așa-numiții „frați“ ai lui Iisus sunt mai mari decât El, căci își permit să se pronunțe asupra misiunii Sale, se consideră în drept să-I dea sfaturi. Ei nu puteau fi, deci, fiii Maicii Domnului, căci Iisus este numit „întâiul născut“ al ei (Matei 1, 25: Și fără să fi cunoscut-o pe ea Iosif, Maria a născut pe Fiul său Cel Întâi-născut, Căruia I-a pus numele Iisus; Luca 2, 7: Și a născut pe Fiul său, Cel Întâi-născut...). Menționăm că, dacă Iisus este numit Cel „Întâi-născut“, aceasta nu presupune nicidecum că Sfânta Sa Maică ar mai fi avut și alți copii. Primul născut al unei familii moștenea, în conformitate cu tradiția biblică, binecuvântarea familiei respective. De aceea, calitatea de „întâi-născut“ era subliniată, ca un fel de titlu de onoare, chiar și atunci când nu mai urmau și alți copii.
4. Niciodată Sfânta Fecioară nu este numită mama altcuiva decât a lui Iisus. „Frații“ Domnului nu sunt niciodată numiți „fiii Mariei“ și nu aflăm nici cel mai mic indiciu că ar fi fost numiți sau socotiți astfel.
5. Profund grăitor este episodul de pe Golgota: pe Cruce fiind, Domnul o încredințează pe Maica Sa ucenicului iubit: Deci, Iisus, văzând pe mama Sa și pe ucenicul pe care îl iubea stând alături, a zis mamei Sale: Femeie, iată fiul tău! (Ioan 19, 26). Ioan nu era rudă cu Maica Domnului și, deci, era de neconceput – avându-se în vedere mai ales solidaritatea familiei la vechii iudei – ca, dacă ea ar fi avut alți copii, să fie dată în grija cuiva care nu făcea parte din familie.
6. Așa precum dreptul Iosif este numit „tatăl“ lui Iisus (Luca 2, 48: Iată, tatăl Tău și eu Te-am căutat), deși nu era de fapt, tot astfel puteau fi numiți „frați“ ai Domnului unii care nu erau frați ai Săi în sens propriu. Fericitul Ieronim rezumă foarte bine situația în cuvintele: „Credem că Dumnezeu S-a născut dintr-o Fecioară, căci așa citim (în Evanghelie, n.n.); nu credem că Maria a cunoscut bărbat după naștere (a lui Iisus n.n.), deoarece nicăieri nu citim acest lucru“ (Împotriva lui Helvidius, P.L., XXIII, 213).
|