Ekaterina,cunosc doua familii de romani care au plecat in Australia in urma cu multi ani,locuiesc la o ferma intr-o zona izolata din interiorul continentului unde distantele dintre vecini sunt in km si distanta fata de cea mai apropiata localitate de zeci de km.Au ales pentru cei cinci copii ai lor scolarizarea acasa,acolo nu trebuie o calificare educationala speciala pentru parinte/parintii care-si scolarizeaza copii acasa.Copii au crescut frumosi ,sanatosi si bine educati.Cand cel mai mare dintre copii a terminat scoala a dorit sa se inscrie la o facultate in Europa,parintii nu prea au fost de accord,dar a venit pana la urma...n-a reusit sa se adapteze,n-a reusit sa-si finalizeze studiile.Al doilea copil a patit la fel,al treilea este in anul terminal la o facultate particulara din Timisoara,o tanara frumoasa,mereu trista si singura care-si invinovateste parintii pentru multe lucruri.Uneori spune ca ii este teama de zgomotul strazii,de locurile unde sunt prea multi oameni dar nu-si mai doreste izolarea in care a crescut.Mi-as dori ca cele de mai sus sa fie un caz izolat.ca toti cei care-si doresc scolarizarea acasa sa aiba rezultate minunate.
Si ma gandesc...in ce se transforma o mama care are 2 sau 3 copii pe care-i scolarizeaza acasa,la cat incepe ziua ei si la cat se termina si mai ales cum?
Nu stiu daca am fost un parinte bun si intelept dar am ales pentru copilul meu o scoala publica,daca ar fi sa aleg din nou la fel as proceda.Profesorii sunt ca noi toti,si buni si mai putin buni,sunt asa cum este lumea asta...dar acesti profesori,acesti oameni m-au format si pe mine si pe tine,eu le multumesc,tu....?
Ma doare cuvantul"rebut"...!
|