nu cred ca putem stii cu adevarat cata nevoie are un om care sta la mila publica. unii stau asa din obisnuinta, nu neaparat din stricta necesitate. pana la urma dam dupa cum simtim in momentul respectiv. am un var indepartat care a plecat in Germania si acolo a ajuns sa aiba afaceri si sa ii mearga bine. in oraselul in care locuia, la un colt de strada era mereu un batran care cersea. varul meu era bun prieten cu directorul bancii din acel orasel si la un moment dat, mergand ei impreuna pe strada, au dat de acel cersetor. varul meu a pus mana pe portofel sa ii dea ceva, moment in care directorul bancii i-a spus: "stai putin, tu stii ce cont gras are acest cersetor la mine in banca?!"... la care varul meu, imperturbabil, i-a dat totusi ceva cersetorului si i-a spus prietenului sau: "te cred ca este asa cum spui tu, dar totusi, eu trecand pe langa acest batran, parca ii vad pe bunicii mei, ma simt impresionat si nu pot sa nu ii dau".