Multumesc participantilor! :)
Jos palaria celor care au dovedit o judecata sanatoasa (un NU hotarat furtului sau Doamne, lumineaza-ma!) Insa e bine sa tragem invataminte si din greselile altora.
Acum, sa va povestesc patania mea.
Intr-o dupa-amiaza de duminica, am intrat intr-o biserica si m-am asezat intr-o strana sa ma bucur de liniste. Stateam asa, gura casca, cand mi-a atras atentia comportamentul unui barbat. Doar dupa ce a repetat gestul am inteles ce facea - extragea bani din cutia milei avand o unealta in acest sens. O data, de doua ori, de trei ori ... dupa fiecare extragere, mergea si se inchina pe la icoane.
Mi-am zis: Doamne, numai de asta n-aveam nevoie acum! M-am gandit sa-i dau bani, dar era o falsa milostenie; m-am gandit sa ma asez chiar langa cutia milei, ca era acolo o ladita, dar n-am facut-o. M-am ridicat si am plecat.
Am iesit cu sufletul greu, as fi zis dezamagita. Si ma straduiam sa nu judec, sa-i gasesc scuze si sa-mi imput ca nu stiu eu de cata pocainta o fi in stare apoi omul acela. Am zis totusi sa-i spun si parintelui duhovnic iar gandul asta, ca trebuie sa-l intreb, mi-a revenit succesiv desi in mod normal l-as fi dat uitarii.
Spre surprinderea mea, parintele a fost foarte vehement si mi-a spus ca trebuia sa fac ceva, sa spun altora, sa nu-l lasam asa, sa-l dam pe mana politiei (din exprimare, deja nu mi se mai adresa doar mie ci noua, tuturor!). Mie nu-mi venea sa cred, il suspectam ca ma pune la incercare. Cum parinte, nu trebuia sa nu-l judec, sa..?! NU! Se fura din biserici nu de nevoie ci din cauza patimii. Mi-a povestit si cum unei doamne i se furase geanta cu multi bani chiar din biserica noastra, 10.000 lei pe care ii avea la ea pentru operatia copilului. Inainte de a merge la spital, venise cu copilul in biserica sa se roage, a lasat geanta nesupravegheata si s-a trezit fara ea. Ce mahnit era parintele...
Si am inteles ca nu dezamagirea ma apasa ci constiinta, ca am fost o lasa si n-am facut nimic sa-l opresc. Ca am aere din pateric, chiar daca imi lipseste intelepciunea si dreapta socoteala. Am inteles ca sunt o prefacuta si proasta pe deasuprea.
Poate multi dintre voi nu veti fi de acord si veti ridica din sprancene, dar eu mi-am invatat lectia!
Data viitoare, voi lasa ipocrizia la o parte si voi lua atitudine!
Ca sa vezi, in timp ce eu credeam ca m-am straduit sa fac ce trebuie (sa nu judec, sa nu pun omul intr-o lumina proasta aratand cu degetul pacatul), in realitate m-am facut partasa la pacatul lui dupa cum a tinut sa-mi spuna chiar parintele "te-ai facut partasa la pacatul lui!". Si mi-a zis apoi ca trebuie sa ma duc la biserica respectiva sa-i spun si preotului de acolo ce am vazut.
Retineti faptul ca parintelui nu i-am dat prea multe detalii, i-am spus doar ca am vazut pe cineva furand din cutia milei intr-o biserica, ca nu am facut nimic si l-am intrebat cum ar fi trebuit sa procedez.
Asa ca nu mai poate fi vorba despre o situatie particulara ca cea prezentata mai sus. Sa nu ne facem deci iluzii ca am avea vreo scuza sa toleram astfel de fapte!
|