[catalin2]

În prealabil postat de ioan cezar

Despre oamenii care cred in Hristos, mai mult sau mai putin ortodox. Acestia stiu ca se numesc crestini.

Cat despre calcatul in alte biserici, au calcat deja milioane de crestini, unul dintre ei fiind de pilda Parintele Staniloae. Ca doar nu calcau in strachini sau in neant, doamna, ci in salasuri de cult ale unor oameni numiti crestini inclusiv de catre BOR.

P.S. Oare credinta unui crestin ortodox pica precum mortarul daca e zguduita de o slujba catolica, sa zicem? Pica, desigur, daca era de suprafata, de vopsea... Altminteri nu, nu sufera nici o zgarietura, dimpotriva! Ba mai mult, poate chiar sa largeasca inima, vazind ca si alti oameni, sub alte forme ale practicii de cult, aduc si ei rugaciune lui Dumnezeu.

Invatatura ecumenista e o pacoste care a diluat si invatatura ortodoxa pentru unii credinciosi. Chiar si ierarhii se feresc sa mai marturiseasca pe fata adevarul, ca sa nu supere pe cei din alte culte, sau sa nu fie priviti ca niste intoleranti. Sa nu mai punem la socoteala ca unii ierarhi si preoti (intr-un numar mic totusi) au ajuns chiar ei sa aiba aceste conceptii, sa ne amintim de IPS Corneanu (care s-a pensionat intre timp).
Ca sa intelegem mai bine ca nu toti cei ce cred in Hristos si isi zic crestini se si roaga lui Hristos de fapt (desi ei asa cred) si sa intelegem implicatiile mai adanci si consecintele unei erezii sau rupturi de Biserica, iata un fragment din Sfantul Teodor Studitul (se referea la iconiclasm, care azi nici nu mai e vazut ca o erezie prea importanta):
"Aşa­dar, du­pă cum dumnezeiasca pâine cu care se împărtăşesc ortodocşii îi face pe toţi cei ce se îm­păr­tă­­şesc de ea un singur trup, tot aşa şi pâinea ere­ticească îi face părtaşi unii cu alţii pe cei ce se împărtăşesc de ea şi îi înfăţişează un sin­gur trup po­trivnic lui Hristos."
Tot Sfantul Teodor Studitul: "Dacă ar da cineva toţi banii lumii şi are părtăşie cu erezia, nu este prieten al lui Dumnezeu, ci vrăjmaş."
Sau: „împărtăşania de la eretic înstrăinează pe om de Dumnezeu şi îl predă diavolului. După măsura deosebirii dintre lumină şi întuneric, aşa e şi deosebirea dintre împărtăşania dreptslăvitoare (ortodoxă) şi cea ereticească: cea drept slăvitoare luminează, cea ereticească întunecă; una îl uneşte cu Hristos, cealaltă - cu diavolul; una dă viaţă sufletului, cealaltă îl ucide. Împărtăşania din mână eretică este otravă, nu simplă pâine".

De aceea canoanele Apostolilor si sfintilor spun sa nu se roage cineva impreuna cu neortodocsii, pentru ca ei se roaga in alt duh. Acum credinta a devenit un fel de act cultural, fiecare popor cu cultura lui, la el de buna. Ori vedem ca d efapt nu e asa, noi pe sfinti trebuie sa ii urmam si sa ii citim.
Imi amintesc ca am citit undeva, nu mai gasesc pasajul, unde un credincios dorea sa mearga la Vatican sa faca misiune ortodoxa, dar duhovnicul i-a spus ca atunci cand va vedea doar cladirile Vaticanului va si deveni catolic. Nu e vorba de a avea credinta puternica, pentru ca lupta noastra se da cu ingerii cazuti, e o lupta mult mai grea.