Citat:
În prealabil postat de maria32
Ovidiu B este alegerea ta sa nu crezi. Nu consider ca trebuie sa neglijam nici realitatile medicale in favoarea credintei. Una nu o exclude pe cealalta. Imi doresc sa-mi impartasesc copilul cat mai des pentru ca stiu si nu am niciun dubiu ca este cel mai bun lucru pentru el sa se uneasca cu Hristos. Insa chiar Hristos ne-a lasat invatatura ca trebuie sa avem grija de trupul nostru care devine templul in care El intra in momentul sfintei euharistii.
Da, copilul sugar adoarme si in biserica, si crezi ca il poti trezi bagandu-i pe gat lingurita cu sfanta impartasanie si el va percepe asta ca pe o experienta placuta? Iti garantez ca nu.
|
Maria, trezitul în sine nu e nici un necaz sau, mă rog, e doar o neplăcere de moment, trecătoare. Copiii își refac aproape spontan rezervele, chiar și neuronii....:) Sunt (atenție!) extrem de plastici sau mai bine zis de elastici. Noi ne facem prea multe griji, suntem prăpăstios de scientiști, zău așa, luăm cam rigid unele repere care nu sunt bătute-n cuie, de fapt.
Cât privește momentul împărtășirii, noi îi trezeam înainte cu câteva minute sau, dacă nu se putea, amânam. Cel mai simplu era să îi împărtășim în timpul când erau încă treji, evident (...:)), adică adeseori la Utrenie. În mai multe biserici am văzut că așa se procedează: părintele împărtășește pe micuți de-a lungul întregii slujbe, după cum poate fiecare copil și când e un moment liber pentru preot; și nu apar astfel nici un fel de incidente.
Deci conveniți cu preotul asupra momentului și mai trageți cu ochiul și la alți părinți. Învățăm împreună, din mers! Facem să meargă, să funcționeze, întrucât regula e pentru folosul omului iar nu omul pentru folosul regulii, de acord?