Realizez asta.doar ca am un copil cu el, eu îl iubesc și l am iubit mereu și nu ma vad luând viata în piept și făcându mi alta relație. ( și din câte știu Biblia zice ca femeia părăsită sa nu se recăsătorească, poate greșesc eu)
Ma vad în situația sa aleg..ce e mai bine.dar trebuie sa vad și binele copilului meu.
Intre a cauta alta relație (exista și matrimoniale, pana la urma..in caz de necesitate), a aștepta să o facă el primul, a lupta..de dragul copilului( și al meu..ca sa fiu sincera)..insa lupta asta ar cam fi dusa împotriva soțului, pe care l ar leza presiunea mea.
Sunt conștientă ca bărbații au alte valori decât noi, ca sunt mai practici, contează ambientul..echilibrul..etc.
Iubirea e altceva, iubirea vine de la Dumnezeu, nu e egoista, poți iubi și ca prieten.
Nu știu care e cea mai buna decizie de luat..si nu vreau s o iau cu inima.Vreau când ma uit în urma sa nu regret.
(