Citat:
În prealabil postat de sophia
Voi cum ati inceput in credinta?
- la varsta mai frageda/ mai tarziu/ mai la batranete
- din familie?
- v-a indrumat/va indruma cineva? Aveti duhovnic, preot de suflet
- a existat un eveniment, o persoana, o carte, un film, vizita la locuri sfinte care v-a indreptat spre credinta, sau v-a intarit-o?
- ati avut rataciri, momente de renuntare, atractie spre alta credinta? Persoane care v-au produs acestea?
- aveti limitari in credinta (atat pot si accept si mai mult nu)
- va simtiti mai bine daca intelegeti, cautati, cititi, sau pur si simplu fara astea
- ati simtit ajutor in momente critice in credinta
- cititi carti legate de, acceptati alte confesiuni/religii, sau le refuzati categoric si sub orice forma?
|
Ma mir ca nu au fost multe raspunsuri la acest topic. Sa raspund si eu:
1.la varsta frageda, de cand eram bebe si ma lua bunica la biserica.inainte ma lua ea la biserica, acum e batrana, s-a schimbat roata: am ajuns eu sa o duc pe ea la biserica.
2.da
3. da. bunica. de vreun an si ceva am si duhovnic f bun si sper sa ma ajute Dumnezeu sa il pastrez.
4. multe lucruri mi-au intarit credinta mea slaba, la fiecare pas poti gasi oameni, intamplari, lucruri si gesturi din cele mai simple care sa te intareasca. As mentiona un singur aspect - chipul senin si demn al primului mort pe care l-am vazut in cosciug si senzatia de pace sufleteasca pe care am avut-o in tot timpul slujbei de stalpi cat l-am privit. o singura lacrima nu a reusit sa imi stoarca omul ala (desi sunt o fire tare sensibila si l-am pretuit indeajuns). si acum, cand imi amintesc de el, nu simt niciun gol in sufletul meu, ci aceeasi senzatie de bucurie si de implinire. Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca, caci mi-a dat multe lectii cat a fost viu, insa mort mi-a dat cea mai buna dintre lectiile posibile: cea a nemuririi sufletului!
5. cred ca am avut o singura ratacire, acum cativa ani, cand m-am rugat foarte tare pentru ceva si totul a iesit pe dos, dar imediat dupa aceea am primit atat de multe binecuvantari nesperate.... niciodata nu m-am gandit sa renunt la religia mea. Ortodoxia este, intr-adevar, singura care te poate face fericit. si singura adevarata.
6. ca sa am limitari in credinta, ar trebui sa imi si cunosc f bine religia. nu, ortodoxia trebuie asumata ca atare, cu tot ce are ea.
7. of, of, ar trebui sa imi fac si eu timp sa caut, sa citesc... desi ma simt mult mai bine cand simt,cand traiesc, cand preiau de la altii simtirile si trairile lor. la ce bun sa citesc ce au trait altii, in loc sa traiesc /descopar eu insami? in general, experientele personale sunt intransmisibile, se spunea in Jurnalul fericirii. Sunt de acord cu asta.
8. da, da, da. si nu merit. de fiecare data cand am avut o problema, parca imi trimitea Dumnezeu in cale o rezolvare, un sfat, un om bun...
9. daca nu prea citesc carti legate de ortodoxie, de ce sa citesc carti referitoare la budism? stiu ca e un raspuns f. ignorant, dar e sincer. e bine sa citim, ca sa stim in ce aspecte ne deosebim de ceilalti. si pentru cultura generala... cand vorbesc cu un om, nu il intreb: "auzi, esti ortodox? ca daca nu, nu mai stau de vorba cu tine! "
fiecare cu credinta lui, insa sa si-o tina la el in suflet. accept o opinie diferita, o confesiune diferita, atata timp cat pe mine nu ma afecteaza cu nimic.