Sa incercam sa rezolvam atat cat putem, probleme copiilor nostri. Sa actionam atunci cand simtim ca este nevoie. Trebuie sa invatam sa ne cunoastem copiii, sa ii tratam diferit in functie de propriile lor nevoi.
Toate problemele si patimile de mai tarziu prind radacini inca din copilarie.
Furia, violenta, lacomia, egoismul ....etc. toate isi au radacinile in copilarie.
Din pacate, acasa parintii nu mai au timp de proprii lor copii... Alearga dupa bani ca sa poata supravietui dar uita ca intreaga lor avere pamanteasca ar trebui sa fie copiii.
Anul acesta am predat limba engleza la clasele a III-a si a IV-a deoarece titularul s-a detasat in Bucuresti si ei au ramas fara profesor. Clasa a IV-a este o clasa "problema".
Am tot incercat sa comunic lucruri mai personale cu ei insa nu voiau sa discute asa ceva de teama ca ceilalti vor rade de problemele lor.
A avut loc un incident neplacut, cu tatal unei fete rrome care fusese injunghiat. Ceilalti copii au inceput sa rada de ea si aceasta suferea foarte tare. Dupa ce am cunoscut mai bine situatia ei, am comunicat-o si colegilor.
Aceasta fetita a fost abandonata de mama deoarce tatal era violent si a plecat in Spania. Fata a fost apoi adusa la Timisoara de tata ca sa o trimita mamei dar fara sa se vada fata in fata. Mama n-a mai venit sa o ia si aceasta a crescut pe unde a putut. Tatal s-a mai schimbat pe parcurs si cand a aflat ca este inca in Timisoara a mers sa o aduca acasa. Stefania face curatenie, calca, spala, gateste... Tot ce ar trebui sa faca o mama.
Aceasta a inceput printre lacrimi sa le spuna colegilor cum mama sa i-a spus la telefon ca nu vrea sa o mai vada niciodata, cum tata vine uneori noatea beat si o bate pe ea si fratele ei... si multe alte probleme.
Toti copiii erau inmarmuriti... Una din colege a inceput sa planga si am intrebat-o daca e impresinoata sau daca are anumite probleme. Mi-a spus ca si mama ei este plecate in Spania de un an si ca ii este teama ca familia se va destrama. "Nu am nevoie de lucrurile ei, nu imi trebuie nimic.... vreau doar sa vina acasa... sa fim o familie."
Usor-usor fiecare copil a inceput sa isi spuna problemele... Unul nu avea locuinta si statea intr-o cladire dezafectata, altul parinti care lucrau pana seara si nu aveau timp nici sa vada carnetul de note plin cu calificative de FB.
Am realizat ca acesti copii au nevoie sa fie ascultati. Nimeni nu ii intreba care sunt dorintele lor. Noi oare ne ascultam destul copiii? Stim ce pasiuni, idei, dorinte au?
Educatia morala si religioasa trebuie sa inceapa in familie si sa fie continuata in scoala.
Sa ne ajute Domnul sa reusim sa ne cunoastem copiii, sa ne cunoastem pe noi insine si apoi sa ajungem sa Il cunoastem si pe El!
|