ASR PRINTUL CHARLES, MOSTENITORUL TRONULUI BRITANIC, SI-A INFIINTAT O BISERICA ORTODOXA PERSONALA, PLINA DE ICOANE IN STIL BIZANTIN, IN DORSTER


Cel putin, astfel afirma Anthony Gardner in articolul sau:

"O RELIGIE STRAVECHE - O STEA CARE RASARE IN EST"


În timp ce Biserica Anglicana se straduieste din greu sa-si tina turma cât mai aproape, un nou venit, cu un trecut stravechi, îi învaluie din ce în ce mai mult pe Englezi, inclusiv pe printul de Wales.

Luna trecuta, Sâmbata noaptea, politia din Londra a fost chemata sa supravegheze o mare multime adunata în aria londoneza Knightbridge. O mie cinci sute de persoane se înghesuiau sa se strecoare într-o cladire a carei capacitate era pentru cel mult o jumatate din ei. Unii chiar au lesinat, iar înauntru, conform celor raportate de un politist, era «ca într-un cuptor».

Înghesuiala aceasta nu era prilejuita de vre-o manifestare ilegala, ci de slujba Învierii Domnului din noaptea de Pasti la Catedrala Ortodoxa Rusa din Ennismore Gardens. În ultimii 15 ani, numarul credinciosilor ortodocsi din Anglia a crescut de la 170.000 la mai mult de un sfert de milion, facând din aceasta religie confesiunea crestina cu cea mai rapida crestere. Biserici Ortodoxe si circa 6 manastiri pot fi întâlnite din Truro si pâna la Dunblane. Acest lucru este cu atât mai remarcabil cu cât Ortodoxia nu face evanghelizare ca alte denominatii si este, dupa spusa unui convertit, absurd divizata, în cearta continua si cu multe ranchiune.Un factor important îl constituie marele numar de imigranti sositi din Rasarit si din fosta Uniune Sovietica. Desi numarul de convertiti nu este mare, prin comparatie, ei joaca un rol extraordinar de mare. Cei mai influenti oameni ai Bisericii Ortodoxe din Anglia – Episcopul Kalistos Ware în Biserica Greaca si episcopul Vasile Osborne în Biserica Rusa - au venit de la protestanti. În plus, exista un numar important de figuri mari în Anglia care simpatizeaza Ortodoxia, fara a fi convertiti. Un centru important de simpatie îl constituie Prietenii Muntelui Athos, care sustine manastirile grecesti din Sfântul Munte si include ca membri importanti pe Sir Patrick Leigh Fermor, pe Ducele de Edimburg si pe Printul de Wales. Implicarea printului Filip nu ne surprinde, având în vedere ca Biserica Ortodoxa Greaca si l-a apropiat mai de mult. Mai surprinzatoare este prezenta printului Charles, care este viitorul cap al bisericii anglicane. «El este profund miscat în duh de Muntele Athos, spune un membru al Societatii. «Printul viziteaza Muntele Sfânt în fiecare an, petrecând acolo o saptamâna si este foarte admirat acolo.»

Philip Sherrard spune ca printul Charles a fost influentat de el, care este un comentator radical pentru Ortodoxie si ecologie si argumenteaza ca întreaga crestinatate occidentala a produs paguba mediului natural prin separarea dintre spiritual si fizic. Printul mai este puternic influentat si de strastra-matusa lui, Elizabeta, Marea Ducesa de Rusia, victima a revolutiei comuniste si care a fost canonizata în 1993.

Chrales a comandat o icoana a sfintei lui Aidan Hart, un neozeelandez, fost calugar ortodox stabilit în Shropshire. În plus, printul are un requiem scris pentru ea de cel mai eminent dintre convertiti, John Tavener, care a compus mai multe lucrari pentru biserica si a înfiintat biserica sa personala plina de icoane, în Dorset. Pentru un neinitiat, Biserica Ortodoxa este bizantina în multe sensuri si ea cere un cap limpede si o harta clara a Orientului apropiat din primul mileniu dupa Hristos pentru a o întelege. Biserica primara a fost organizata în cinci Patriarhii: Antiohia, Alexandria, Ierusalim, Roma si Constantinopol. Primele trei au cazut sub invazia musulmana si, la 1054, biserica din Roma se rupe de trupul primar al bisericii dând nastere marii schisme. Atunci Patriarhul onstantinopolului a fost declarat primul între egali (primus inter pares n.n.) în lumea ortodoxa, sustinut prin formarea unor noi biserici si patriarhii în Grecia si în Europa de Est. Bisericile din Anglia (ortodoxe n.n.) sunt vlastare ale acestor biserici si îsi au jurisdictia dincolo de ocean: cea Rusa la Moscova, cea Greaca la Istambul si cea Antiohiana la Damasc.

Cea mai larga prezenta în Anglia o are Biserica Greaca, cu 120 de parohii, cea Rusa aduna vreo 35, dar, dupa parerea Victoriei Clark, o specialista în ortodoxie, ea este mai înclinata si mai deschisa pentru convertiti decât cea greaca. Daca te duci în Ennismore Gardens într-o Duminica dimineata, vei gasi acolo perechi de tineri care nu au nimic de a face cu Ce-i atrage acolo? Conservatismul ortodoxiei este o importanta atractie. În timp ce anglicanii si romano-catolicii agonizeaza sub tendintele moderniste, multi tineri gasesc o certitudine într-un corp care, dupa afirmatia episcopului Ware “a pastrat traditia si continuitatea vechii biserici în deplinatatea ei.”

Aceasta aderenta la dogma este completata de cre-dinta ca bisericile din Vest se sprijina prea mult pe ratiunea umana.

Slujbele ortodoxe, cu aprinderea lumânarilor, metaniile si sarutarea icoanelor are mai multa actiune fizica si este mai potrivita pentru emotia spirituala. “Liturghia noastra are o frumusete care se adreseaza întregii fiinte”, spune parintele John Hockway, un preot englez prin nastere, stabilit în Enfield. “Cântarile, tamâia, modul în care e construita biserica, toate sunt manifestarea lui Dumnezeu si partasia noastra la Împaratia Lui. Ea raspunde unui adânc dor al fiintei umane.”

Daca Biserica Ortodoxa este oarecum împotriva prozelitismului, aceasta se datoreaza, în parte, convingerii ca Liturghia vorbeste prin ea însasi. În plus, spune un convertit, “Ortodoxul este foarte constient de faptul ca el este un musafir în Anglia si nu doreste sa intre în conflict cu alte biserici.”

Cea mai notabila recent convertire a fost trecerea la ortodoxie a unui numar de 30 de preoti si diaconi anglicani care au respins preotirea femeilor. «Dar, spune unul dintre ei – parintele Mihail Harper – nici Biserica Greaca, nici cea Rusa, nu s-au aratat receptive fata de intentia noastra. Atunci ne-am adresat Bisericii Antiohiene… “pentru ca ea a fost singura care si-a deschis bratele ca sa ne primeasca, ceea ce celelalte biserici n-au facut.”

Faptul ca slujbele ortodoxe sunt tinute traditional în limbi nefamiliale englezilor – limbi slavone, greaca sau araba – a constituit un impediment pentru convertiri. În ultimul timp, situatia s-a schimbat mult, fiindca bisericile au introdus parti din servicii în limba engleza si, la unele din ele, întreaga liturghie.

Persoana cea mai acreditata pentru a aduce în Biserica Ortodoxa vorbitorii de limba engleza a fost Mitropolitul Anthony Bloom. Ierarh harismatic, mort anul trecut, este considerat de multi drept un sfânt. « Nu-mi venea sa cred ca un asa de mare numar de englezi au fost prezenti la înmormântarea lui» spune Piers Buxton, fostul secretar al Academiei Regale, care a fost printre participantii la funeralii.

«Ei se strecurau printre pietrele de morminte ca sa fie cât mai aproape de groapa.»

Printre cei care au tinut discursuri funebre a fost si Arhiepiscopul de Canterbury, care a aprobat partasia bisericilor anglicane cu comunitatile ortodoxe. În mod inevitabil, exista si diferente de opinii – desi nu doctrinale – printre diferitele ramuri ale Bisericii Ortodoxe, dar cele mai serioase conflicte au loc adesea în interiorul aceleasi natiuni. Cel mai amar dintre conflicte este între Biserica Rusa “rosie”, cea care a acceptat jurisdictia Patriarhiei de la Moscova în timpul manipularii ei de catre comunism si cea «alba» care sta sub jurisdictia unei succesiuni de episcopi exilati. În prezent, relatiile, oarecum, s-au mai dezghetat. Nu mai sunt aceleasi sentimente care erau înainte împotriva Patriarhiei moscovite, zice unul dintre membrii Bisericii «albe», pentru ca, în prezent, ei nu mai sunt atât de supusi Moscovei, desi unii înca mai sunt.

În cartea sa, The Inner Kingdom, episcopul Kalistos Ware recunoaste aceste probleme însa, argumenteaza el, este mai bine sa te sfadesti pe anumite probleme mai putin importante, decât sa fii, ca anglicanii, «uniti, în cea mai mare parte, într-o organizatie aparenta si sa fii profund divizat în credinte si în formele publice de adorare a lui Dumnezeu."

"Biserica Ortodoxa, spune un convertit, este plina de tot felul de neîntelegeri marunte, dar, în inima ei, ea ramâne într-o singura credinta – neclintita - ca lumea este transfigurata prin savârsirea Sfintei Liturghii. Este foarte obisnuit sa gasesti convertiti care sa ajunga întâmplator din strada la o slujba ortodoxa si sa gândeasca: Aici ramân! M-am întors acasa."


Fie ca Domnul sa-l incoroneze pe ASR Printul Charles si cu cununa Credintei Ortodoxe celei Adevarate!

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi, pacatosii!
--------------------------------------------------------------------------------------
"Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa mare mila Ta si dupa multimea indurarilor Tale curateste toata faradelegea mea". (Psalm 50, 1