Astăzi, când cântăm „Nașterea ta, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, a vestit bucurie întregii făpturi”, se chivernisește Casă pământeană pentru înțelepciunea Cea veșnică, se pregătește lăcaș pentru Fiul lui Dumnezeu, Cel ce vine din ceruri pentru mântuirea neamului omenesc
„Pe Hristos din ceruri întâmpinați-l.” Pentru întâmpinarea Lui se zidește o Cămară însuflețită, o Biserică sfințită, în care Se va sălășlui Cuvântul lui Dumnezeu Cel dinainte de veci, coborât pe pământ, pentru ca de aici să înceapă rezidirea lumii, ca să unească din nou cerul cu pământul. Să ne bucurăm, așadar, și să ne veselim de Nașterea Alesei de Dumnezeu Prunce Maria, să o lăudăm pe cea mai cinstită decât oștirile cerești, Preacurata Fecioară Născătoare de Dumnezeu, Casa înțelepciunii dumnezeiești, să dăm cinstirea cuvenită drepților ei părinți și împăratului veacurilor, Celui Nestricăcios, Nevăzutului, Singurul Dumnezeu Preaînțelept, prin Iisus Hristos, Căruia I se cuvine cinstea și slava în vecii vecilor (I Tim. l, 17). Amin.
Cantare Maicii Domnului
Această cântare a fost scris inițial în greacă, ca și celelalte texte din Noul Testament. Cântarea este adesea asemănată cu Rugăciunea Annei (I Samuel 2,1-10).
Mărește sufletul meu pe Domnul, și s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu,
Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că iată de acum mă vor ferici toate neamurile,
Că a făcut mie mărire cel Puternic. Și sfânt numele Lui,
Și mila Lui în neam și în neam spre cei ce se tem de El.
Făcut-a tărie cu brațul Său, risipit-a pe cei mândri cu cugetul inimii lor;
Pogorît-a pe cei puternici de pe Scaune, și a înălțat pe cei smeriți,
Pe cei flămânzi a umplut de bunătăți și pe cei bogați a scos afară deșerți.
Luat-a pe Israíl sluga Sa, ca să pomenească mila,
Precum a grăit către părinții noștri, lui Avraám și seminției lui până în veac
RUGĂCIUNE LA NAȘTEREA MAICII DOMNULUI
Nașterea Ta a strălucit bucurie celor ținuți în legătura întristării, Și până la marginile lumii s-au vestit minunile ca prinos al mângâierii, Cea Care a răsărit din pântece neroditor naște rămânând Fecioară curată, Și pe Cel Neapropiat serafimilor Îl arată lumii cu Trup ca O Rază prea luminată. Vestirea Arhanghelului Gavriil s-a plinit și Rodul rugăciunii stăruitoare S-a arătat pe pământ. Cea închipuită în oglinda proorocească Se arată cu trupul pe pământ, gătindu-Se să primească întru Sine pe Cel Nearătat. Pentru aceasta, Maică Prealăudată, la judecată nu vădi înaintea Stăpânului păcatele noastre și șterge cu roua milostivirii Tale toate nedesăvârșirile noastre și așterne vălul uitării peste nedreptățile noastre. Corabie a milostivirii Te știm, Care porți pe Cei încărcați de povara păcatelor la limanul mântuirii. Nu ne uita pe noi, cei rătăciți, care ne primejduim a cădea în adâncul deznădăjduirii. Cetate a Împăratului veacurilor ești, înconjurată de trâmbițele biruinței, adică de Sfinții Îngeri, cei slujitori ai tainelor dumnezeiești. Întărește și cetatea inimii noastre, apărându-o de săgețile gândurilor viclene, ca neîncetat să fie înconjurată de curgerile rugăciunii curate. Pe noi, cei căzuți pe cale din pricina împiedicării de pietrele patimilor ne ridică, Preabinecuvântată, ușurând drumul nostru prin adăparea din dulceața cuvintelor dumnezeiești. Potopul patimilor tulbură neîncetat mintea noastră, nelăsându-ne a vedea întru limpezime voia cea dumnezeiască. Pentru aceasta, Te rugăm să oprești valurile ispitelor și să ne îndreptezi pe noi spre limanul cunoștinței de Dumnezeu. Eva prin gustarea din pomul neascultării, s-a făcut fiică a morții, trăgând în groapa iadului tot neamul omenesc. Dar Tu, Te-ai făcut prin curăția Ta Maică Celui Ce a ridicat blestemul nostru, deci scoate-ne și pe noi din osânda în care am căzut prin neîmplinirea poruncilor dumnezeiești. Icoană a Bisericii ești, arătând gândului nostru măsura desăvârșirii, deci clintește și inima noastră împietrită spre lucrarea la zidirea sufletului nostru cu pietrele virtuților dumnezeiești. Pe noi, cei ce zăcem în pământul patimilor, pustiiți de viforul multor ispite, ne pomenește la tronul Celui Preaînalt, ca să ne răsară nouă lumina mântuirii. Și Însăți ne învață a lăuda pe Tatăl Atotțiitorul, pe Fiul Său Cel Binecuvântat și pe Duhul Cel iubitor de oameni, Treimea Cea De o Ființă și Nedespărțită, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.