Omul plin de ravna nu ajunge niciodata la pacea mintii. Iara fara pace, nu este nici bucurie. Daca pacea mintii este sanatatea desavarsita, iar ravna este contrara pacii, atunci greu boleste cel ce are ravna rea.
O, frate, tu-ti pui ravna ca sa alungi bolile celor straini, dar tu ai alungat sanatatea propriului tau suflet! Osteneste-te mai intai sa-ti vindeci sufletul tau. Iara daca neaparat vrei sa te ocupi de cei neputinciosi, atunci afla ca bolnavii au mai multa nevoie de ingrijire, decat de mustrare.
Ravna in oameni nu se vadeste prin chipurile intelepciunii, ci se arata prin bolile sufletului, adica prin stramtorarea cugetului si prin nestiinta.
Inceputul intelepciunii lui Dumnezeu este bunatatea si blandetea. Ca ea vine din marinimie si neputintele oamenilor le poarta. Ca zice: “Noi suntem datori sa purtam neputintele celor neputinciosi” (Rom. 15, 1) si: “pe cel ce greseste indreptati-l cu duhul blandetei” (Gal. 6, 1). Printre darurile Duhului Sfant, Apostolul numara pacea si rabdarea.
Daca ai fapte bune, dar nu ai mila, esti inaintea lui Dumnezeu ca un om, care ucide pe fiu inaintea tatalui. Cel care avand sufletul bolnav, incearca sa indrepte pe fratii sai, este ca un orb care arata altora calea.
Mila este o mahnire pornita din Har, care se pleaca spre toti cu indurare, si care pe cel ce merita rautate nu-l pedepseste, iar pe cel ce merita bunatate, il copleseste. Caci mila tine de dreptate, iar judecata (chiar dreapta) se apropie de rautate. Pusticul nemilostiv, pom fara roada este.
Cel ce se roaga, dar are aducerea aminte a raului, este ca unul care asteapta secerisul, dar samanta o arunca in mare. Rugaciunea cu pomenire de rau este samanta cazuta pe piatra. In adunari, pretuieste tacerea. Ca ea opreste multa vatamare. In ziua in care deschizi gura ca sa acuzi pe cineva, socoteste-te mort in fata lui Dumnezeu si toate faptele tale zadarnice, oricat s-ar parea ca sunt pe buna dreptate. Caci ce nevoie are cineva sa-si darame propria zidire sufleteasca, ca sa indrepte pe cele ale aproapelui sau?
Teme-te mai mult de obiceiurile tale rele, decat de vrajmasi. Obiceiul, daca nu-i dai ce-ti cere, il slabesti. Daca insa ii implinesti cererea, a doua oara il gasesti intarit impotriva ta.
Cu privire la orice lucru, adu-ti aminte ca: mai bine te ajuti pazindu-te, decat lucrand. Caci toata lucrarea pe care o faci fara socotinta si fara cercetare, sa stii ca zadarnica este, oricat ar fi de cuviincioasa. Daca esti inca bolnav, fugi de orice incercare de a vindeca pe altii (nu mai fa pe doftorul!). Daca nu te linistesti cu inima, linisteste-te macar cu limba. Si de nu-ti poti pune gandurile in randuiala, cel putin simturile randuieste-ti-le.
Adu-ti aminte ca Hristos n-a murit pentru cei drepti, ci pentru cei pacatosi… De aceea, este lucru mare sa ne mahnim pentru cei rai si sa facem mai mult bine pacatosilor decat dreptilor. Daca poti sa-ti indreptezi sufletul tau, atunci nu urmari alta dreptate. Lasa sa fii rastignit tu, nu rastigni tu pe altii. Lasa sa te nedreptateasca altii, tu sa nu nedreptatesti. Lasa sa te cleveteasca altii, tu nu cleveti. Nu ravni rautatea, ci fii bland.
Justificarea nu tine de viata crestinilor, nici nu face parte din invatatura lui Hristos. Sa nu ocarasti pe nimeni, nici chiar pe cei cu viata foarte rea. Intinde-ti haina peste cel ce greseste, ca sa-l acoperi. Chiar de nu poti sa-i iei greselile lui asupra ta si sa primesti in locul lui pedeapsa si rusinea, rabda totusi si nu-l rusina.
In tot ce faci sa te calauzeasca cumpatarea trupului si curatia constiintei. Caci fara de acestea, zadarnic este orice lucru in fata lui Dumnezeu. Daca nu poti posti doua zile, macar pana seara nu manca. Chiar daca nu poti posti pana seara, cel putin nu manca pana te saturi. Nu esti sfant cu inima, fii cel putin curat cu trupul. Daca nu esti facator de pace, macar nu indragi tulburarea. Daca n-ai putere sa astupi gura celui care cleveteste pe fratele tau, cel putin nu lua parte la clevetire.
Afla ca de va iesi foc de la tine si va arde pe altii, din mainile tale va cere Dumnezeu sufletele acelora, care s-au ars in focul tau. Chiar daca nu tu aprinzi focul, ci esti numai binevoitor cu cei ce-l aprind, si gasesti placere in aceasta, la judecata vei fi partas cu acela. Daca iubesti blandetea, fii pasnic. Caci nu este smerit, decat cel pasnic. Si daca te vei invrednici de pace, mereu vei avea bucurie.
Afla frate ca de aceea trebuie sa stam inlauntru, in chilie, ca sa nu cunoastem faptele cele rele ale oamenilor. Si atunci, cu mintea noastra cea curata, ii vedem pe toti Sfintii cei buni. Amin!
.
Sursa bibliografica: Sf. Isaac Sirul, “Cuvinte despre nevointa”