View Single Post
  #1  
Vechi 04.02.2007, 19:16:29
Laurentiu Laurentiu is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 13.08.2005
Mesaje: 1.326
Implicit

Judecata milostivă


De obicei oamenii nu se întorc la Dumnezeu, decât atunci când dau de primejdii, adică atunci când îi ajunge dreptatea dumnezeiască din urmă, și trebuie să dea seama de ce-au făcut. Nu e rău să te întorci la Dumnezeu nici chiar atunci, în ceasul al unsprezecelea, însă ar fi cu mult mai bine să vii de bună voie, la rosturile tale veșnice, și nu tras de mânecă sau pălit cu prăjina din urmă. Dacă am fi noi mai simțiți, am vedea că Dumnezeu, preamilostivul, ne îmbie cu iubirea încă din dimineața vieții, taina sfântă a pocăinței, ca să nu ajungem, către seara vieții, așa de îmblătiți în rele. Taina pocăinței este judecata milostivă ce o face Dumnezeu cu noi păcătoșii, când mergem noi, de bună voie, și ne mărturisim greșalele.

Mare este taina pocăinței, nu numai că te face din rău, bun, din vrăjmaș al lui Dumnezeu, prieten al Lui, ci și pentru că un lucru așa de mare e acoperit cu chip smerit. Mila cea fără de margini a Tatălui, ca să scape pe fiii Săi de judecata cea aspră a judecății după fapte, le trimite, coborând din Ceruri, pe Fiul Său cel Unul Născut, să le facă o judecată milostivă și fără nici o înfricoșare, și iarăși să-i împace cu Sine.

Poate tocmai pentru că e așa de smerită judecata aceasta milostivă, nu pot să vină la mântuitoarea ei binefacere, aproape nici unul dintre cei cu mintea plină de "știință", și afumată de mândrie. Cum să poată veni ei, care știu totul, ei care stăpânesc peste oameni, să vină în genunchi înaintea unui simplu peot și să-și înșire toate fărădelegile și scârbele lor?! Nu, asta mândria n-o poate face să vie de bună voie la smerenie. De aceea ei dau de asprimea dreptății, care-i fierbe în zeama lor, până li se-nmoaie oasele trufiei.

Taina pocăinței sau mărturisirea e al doilea botez: botezul lacrimilor. Sunt trei botezuri care ne curățesc de toate păcatele: primul, prin care intrăm în obștea creștină, e botezul din apă și din Duh, sau nașterea a doua, când suntem înzestrați cu darurile Duhului Sfânt, după atotștiința de mai înainte a lui Dumnezeu. Acesta nu se mai repetă. Al doilea botez e botezul pocăinței sau al lacrimilor, pe care-l putem face, și trebuie făcut, ori de câte ori ni se încarcă conștiința cu greșeli față de Dumnezeu, față de oameni și față de noi înșine. Iar al treilea e botezul sângelui, care, dacă se întâmplă să vie necăutat de noi, de asemenea ne spală de toate păcatele, mai ales dacă ne-a venit din hotărâta mărturisire a lui Dumnezeu, Cel în Treime închinat și a Sfintei Sale Biserici. Acesta e un dar pe care-l dă Dumnezeu cui și cui, din vreme în vreme, mai ales în vreme de prigoană a credinței creștine dreptmăritoare. Acesta iarăși nu se mai repetă, și nu atârnă de noi în privința venirii, ci numai în privința primirii.

Sfântul Chiril ne învață: "Dacă cineva nu primește botezul nu se mântuiește, afară numai de mucenici, care primesc Împărăția și fără de apă. Mântuitorul, când a mântuit lumea pe cruce și când I s-a împuns coasta, a izvorât sânge și apă, ca să se boteze cu apă, cei ce se botează în vremea prigoanelor(?). Mântuitorul numește mucenicia botez, când zice: "Puteți să beți paharul pe care Eu îl beau și să vă botezați cu botezul cu care eu mă botez?" (Marcu 10, 38).

E lucru de mirare, că pentru pricini pământești, se găsesc mii și milioane de oameni care merg cântând la moarte, dar pentru Împărăția Cerurilor abia se mai găsesc puțini, din când în când, care să fie liniștiți și bucuroși de moarte ...

Pentru aceasta trebuie ochii spălați mai bine, ca să vadă mai departe decât stadia vieții acesteia vremelnice, precum erau odată sfinții mărturisitori ai lui Dumnezeu, fericiți să treacă prin porțile focului și ascuțișul sabiei la Împăratul sufletelor, Mântuitorul nostru.

Reply With Quote