[SIZE=2]Cainta ei a fost deopotriva de dramatica; singura in desert cu un minimum de hrana si de bautura, acoperita numai de parul ei, ea a aparut preotului Zosima ca un inger sau o stafie, licarind spre el in lumina lunii, in versiunea latina cea mai populara, istoria Mariei Egipteanca era urmatoarea: [/SIZE]
[SIZE=2]In tineretea ei, Maria a ales sa duca o viata destrabalata in Alexandria pana cand intr-o zi, manata de curiozitate, s-a alaturat unor pelerini ce mergeau cu corabia spre Ierusalim. Pe drum a sedus pe multi dintre tovarasii ei de drum si a continuat sa duca aceeasi viata si in Ierusalim. In ziua inchinata cinstirii Sfintei Cruci, Maria a mers impreuna cu ceilalti spre usa bisericii Sfantului Mormant unde era expusa relicva adevaratei cruci. A vrut si ea sa intre in biserica impreuna cu ceilalti pelerini, dar in prag o putere nevazuta parea sa o impiedice sa intre. Deodata cainta i-a umplut inima si a inceput sa planga rugandu-se Mariei, Maica lui Dumnezeu, sa o ajute. Dimineata a putut intra in biserica sa se inchine Sfintei Cruci. Numaidecat ea paraseste cetatea si trece dincolo de Iordan, luand cu sine numai putina paine pe care o cumparase cu cei cativa banuti pe care ii daduse un pelerin. A trait in pustie vreme de patruzeci si sapte de ani, pana cand un monah preot, Zosima, a dat peste ea din randuiala lui Dumnezeu, a ascultat povestea ei, a impartasit-o, iar dupa catva timp s-a intors ca sa o ingroape, fiind ajutat la saparea mormantului de catre un leu.[/SIZE]
[SIZE=2]Istoria pare alcatuita din doua parti: o femeie pacatoasa la Sfantul Mormant si, respectiv, o femeie caindu-se in pustie. Nu e nimic imposibil in ce priveste cadrul acestor povestiri, iar cele doua parti ale ei au paralele independente si in alte istorii. [/SIZE]
|